O societate a cumparat marfa de la o alta firma pe baza unei facturi ce a avut inscris pe verso un contract, care prevedea penalitati de 1% pentru fiecare zi de intarziere. Cumparatorul nu a platit factura in integralitate pana la data scadenta, astfel incat, in baza contractului de pe versoul facturii, vanzatorul doreste sa inainteze o actiune in instanta.

Intrebari :
In conditiile in care, pe factura este mentionat ca „prin prezenta certificam acceptarea conditiilor de pe verso", este legal contractul de pe versoul facturii ?
Ce se inatmpla in cazul in care marfa era receptionata de o persoana din firma, ce nu avea funtie de conducere  si deci putea semna doar pentru primirea marfii, nu si pentru acceptarea conditiilor de pe verso ?

Raspunsuri si explicatii :
"Contractul este contract si daca este imprimat pe verso facturii, conditia necesara si suficienta fiind ca partile sa recunoasca acele prevederi sub semnatura", precizeaza un cititor.
Acesta apreciaza  ca, in cazul unei actiuni in instanta, judecatorul trebuie sa admita insusirea contractului de pe spatele facturii din moment ce, un contract este legea partilor.
„Spre exemplu, daca contractul a fost semnat de o persoana fara calitate in societate, atunci se poate sustine ca, contractul nu a fost perfectat in mod legal si penalitatile de intarziere nu au fost acceptate de catre debitorul obligatiei, adica de societate", a mai precizat cititorul.

Un alt cititor subscrie  aceleasi opinii, referitoare atat la acceptarea conditiilor contractuale prin semnarea documentului care preciza in mod clar existenta unor conditii contractuale, dar mai ales la posibilitatea probarii pretentiilor in instanta.

„Sunt partial de acord ca putea semna un angajat receptia marfii, care nu ar fi avut calitatea acceptarii sau negocierii unor clauze contractuale, sub rezerva posibilitatii probarii acestei afirmatii, precum si sub aceea ca plata la scadenta a facturii reprezinta o obligatie dar si o dovada de credibilitate in relatiile comerciale, iar depasirea scadentei da nastere unui drept legitim la orice actiune legala de recuperare a sumelor datorate si a oricarui prejudiciu cauzat de neplata” mai aduga acesta.

Pe de alta parte, un alt cititor mentioneaza ca, potrivit Legii nr.193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre comercianti si consumator, o astfel de practica este abuziva si, prin urmare, nu produce efecte. Ramane oricum obligatia de a achita contravaloarea facturii, inclusiv a unor penalitati de intarziere, in cazul in care aceasta a nu a fost achitata pana la data scadentei, la care se adauga termenul de gratie de pana la 30 de zile.

Un alt cititor considera ca orice contract tiparit sau scris pe o factura poate fi considerat un contract abuziv, deoarece prezentarea unei facturi care are si un contract scris pe verso pune cumparatorul sau clientul in fata faptului implinit, prin aceasta existand riscul inducerii in eroare.

„Litigiile solutionate cu penalitati au  la baza un contract intre parti , deoarece fara contract nu se pot percepe nici un fel de penalitati, indiferent ce scrie pe factura, pentru ca potrivit OMF 2226 din 27.12.2006 , pe factura, beneficiarul semneaza ( sau nu semneaza ) pentru primirea produselor mentionate in document , stampilarea facturii nefiind obligatorie ( nici nu are valoarea juridica ). Pentru orice altceva scrie pe factura, existenta semnaturii beneficiarului nu certifica faptul ca  si-a dat si acordul, deoarece pe factura, un furnizor, poate scrie orice crede de cuvinta, aceste cuvinte nedevenind prevederi contractuale,” a mai daugat acelasi cititor.

 

Sursa: Avocatnet.ro