Noua lege, prin care firmele aflate in dificultate financiara pot apela la o intelegere pe cale amiabila cu creditorii, cu privire la modalitatea in care acestea isi pot achita datoriile, nu permite ca aceasta procedura sa poate fi aplicata si in cazul in care creditorul e statul.

Concordatul presupune un contract incheiat intre debitor, pe de o parte, si creditorii care detin cel putin doua treimi din valoarea creantelor acceptate si necontestate, pe de alta parte, prin care debitorul propune un plan de redresare a intreprinderii sale si de acoperire a creantelor acestor creditori impotriva sa, iar creditorii accepta sa sprijine eforturile debitorului de depasire a dificultatii in care se afla intreprinderea debitorului.

“Nu este necesar un consens al creditorilor; ar fi o utopie sa pretinzi asa ceva; o majoritate de 2/3 este suficienta pentru incheierea contractului”, a declarat avocatul Gheorghe Piperea.

In ceea ce priveste modalitatea de stingere a creantelor datorate la bugetul de stat, in acest caz nu se poate apela la concordat preventiv. Desi in forma initiala a textului de lege, era prevazuta aceasta posibilitate, reprezentantii ANAF s-au opus, preferand ca firmelor sa li se aplice in aceasta situatie procedura acordarii ajutoarelor de stat.

Avantajele concordatului fata de insolventa

Concordatul preventiv/mandatul ad-hoc prezinta urmatoarele avantaje fata de procedura insolventei:
- nu presupune insolventa si, deci, nici stigmatul aferent acesteia
- se declanseaza numai la cererea debitorului, fiind exprimarea vointei acestuia, nu a creditorilor
- sunt proceduri confidentiale sau cu un grad redus de publicitate
- debitorul nu pierde controlul afacerii sale, care se continua pe perioada celor doua proceduri
- intreprinzatorul este ajutat de un practician in insolventa sa negocieze si sa-si restructureze afacerea
- rolul judecatorului-sindic este minim

“Legea este foarte actuala avand in vedere ca multi sefi de intreprindere se lupta cu si incearca sa evite insolventa. Sa incerci sa calmezi spiritele printre creditori, sa ii convingi pe furnizori sa furnizeze, pe salariati sa lucreze etc. este o provocare a managerului anului 2010“ a declarat Piperea.

Prin mecanismele acestei legi, directorul general se va putea in sfarsit concentra asupra ceea ce ar trebui sa-l intereseze – afacerile operationale si nu asupra protejarii afacerii impotriva creditorilor, a adaugat avocatul.