In anul 2009 prevederile mentionate au fost completate, explicate si adaptate la criza economica prin doua acte normative: Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 28/2009 privind reglementarea unor masuri de protectie sociala[3] si Legea nr. 268/2009 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 28/2009 privind reglementarea unor masuri de protectie sociala[4] (acesta din urma a adus completari si modificari primului act normativ).

Principalele masuri de protectie sociala au constat in reglementarea facilitatilor fiscale atat pentru angajatori cat si pentru salariati. In concret, acestia au fost scutiti pe o perioada de cel mult 90 de zile din anul 2009 de plata contributiilor de asigurari sociale, calculate la indemnizatia de minimum 75% din salariul de baza corespunzator locului de munca ocupat pentru fiecare salariat. Totodata, aceste indemnizatii nu au fost incluse in veniturile salariale si nu au fost supuse nici impozitului pe venit.

Tinand seama de efectele pozitive pe care aceste masuri le-au avut in anul 2009 asupra companiilor care au fost fortate sa isi intrerupa temporar activitatea, a fost adoptata Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 4/2010 privind reglementarea unor masuri de protectie sociala pentru anul 2010[5].

Potrivit art. 1 alin. (1)-(2) din aceasta ordonanta, incepand cu luna februarie 2010, insa nu mai tarziu de data de 31 decembrie 2010, pe perioada suspendarii contractului individual de munca din initiativa angajatorului, in cazul intreruperii temporare a activitatii potrivit art. 52 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificarile si completarile ulterioare, salariatii ale caror contracte sunt astfel suspendate si care beneficiaza de indemnizatia de minimum 75% din salariul de baza corespunzator locului de munca ocupat, prevazuta la art. 53 alin. (1) din Legea nr. 53/2003, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si angajatorii, pentru salariatii respectivi, sunt scutiti de plata contributiilor de asigurari sociale datorate potrivit legii, dar nu pentru mai mult de 90 de zile. Aceste indemnizatii nu sunt incluse in veniturile salariale si nu sunt supuse impozitului pe venit. Intelesul contributiilor de asigurari sociale este acelasi ca si in anul 2009[6].

O prima noutatea care apare in recentul act normativ pentru 2010, fata de cele adoptate in anul 2009, este aceea ca angajatorii au obligatia sa depuna la inspectoratul teritorial de munca in raza caruia isi au sediul, o declaratie pe proprie raspundere din care sa reiasa ca se afla in una dintre situatiile prevazute de art. 52, alin. (1), lit. d), din Codul muncii – intreruperea temporara a activitatii fara incetarea raportului de munca, in special pentru motive economice, tehnologice, structurale sau similare.[7]

Declaratia se depune la secretariatul inspectoratului teritorial de munca, anterior inceperii perioadei de suspendare a contractelor individuale de munca.

Deciziile de suspendare ale contractelor individuale de munca trebuie comunicate inspectoratului teritorial de munca competent numai de angajatorii prevazuti la art. 1 din Legea 130/1999 privind unele masuri de protectie a persoanelor incadrate in munca[8] in termen de 5 zile de la emiterea acestora, in conformitate cu art. 2 alin. (2) lit. a) din aceeasi lege.

Acestea nu se inregistreaza in registrul electronic general de evidenta a salariatilor.[9]

O alta noutate care apare in recentul act normativ pentru 2010 este aceea ca se stipuleaza expres faptul ca in conformitate cu competentelor legale, Inspectia Muncii si Agentia Nationala de Administrare Fiscala, prin institutiile lor teritoriale subordonate, vor controla periodic angajatorii care beneficiaza de masurile de protectie sociala.

Si in anul 2010, la fel ca in cel anterior, perioada pentru care salariatii ale caror contracte individuale de munca sunt suspendate si angajatorii acestor salariati sunt scutiti de plata contributiilor de asigurari sociale datorate potrivit legii, constituie stagiu de cotizare fara plata contributiei[10]. Intelegem ca perioadele de „somaj tehnic” care depasesc aceste zile reprezinta stagiu de cotizare cu plata contributiilor.

In 2009 s-a aratat[11] ca „Pe durata suspendarii contractelor individuale de munca, persoanele isi pastreaza calitatea de salariat si de asigurat in sistemele publice de asigurari, dar aceasta perioada nu constituie vechime in munca”. Observatia este pertinenta si pentru anul 2010.

NOTE:

[1] Legea nr. 53/2003 - Codul muncii (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003), modificata si completata ulterior.

[2] Alexandru Ticlea, Tratat de dreptul muncii, Editura Universul juridic, Bucuresti, 2009, Editia a III-a, p. 490.

[3] Publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 186 din 25.03.2009.

[4] Publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 482 din 13.07.2009.

[5] Publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 93 din 10.02.2010.

[6] Art. 1 alin. (5) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 4/2010 dispune ca „In intelesul prezentei ordonante de urgenta, prin notiunea de contributii de asigurari sociale se intelege contributia de asigurari sociale, contributia de asigurari pentru somaj, contributia de asigurari pentru accidente de munca si boli profesionale, contributia la fondul de garantare pentru plata creantelor salariale, contributia pentru asigurari sociale de sanatate, inclusiv contributia pentru concedii si indemnizatii de asigurari sociale de sanatate, datorate, potrivit prevederilor legale, atat de salariatii care beneficiaza de indemnizatia de minimum 75% din salariul de baza corespunzator locului de munca ocupat, prevazuta la art. 53 alin. (1) din Legea nr. 53/2003, cu modificarile si completarile ulterioare, cat si de angajatorii acestora, pentru respectivii salariati”.

[7] Art. 2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 4/2010.

[8] Republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 190 din 20.03.2007.

[9] A se vedea art. 4 alin. (3) din Hotararea Guvernului nr. 161/2006 privind intocmirea si completarea registrului general de evidenta a salariatilor (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 172 din 22 februarie 2006), modificata si completata ulterior.

[10] Art. 1 alin. (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 4/2010.

[11] Ionel Petrea, Suspendarea contractului individual de munca in cazul intreruperii temporare a activitati angajatorului, in „Revista romana de dreptul muncii” nr. 4/2009, p. 68.

Sursa: Avocatnet.ro