"Art. 7 alin. (1) din Anexa nr. 1 la Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice[1], dispune ca "Ocuparea unui post vacant sau temporar vacant, existent in statul de functii, in cazul personalului contractual, se face prin concurs sau examen, pe baza criteriilor de selectie stabilite prin regulament de catre ordonatorul principal de credite, in raport cu cerintele postului." Numai ca, aceste criterii nu isi gasesc forma de exprimare in acte administrative a caror emitere intra in sfera de competenta a ordonatorului principal de credite ci, asa cum rezulta din art. 8 alin. (6) din aceeasi anexa,

 

“Stabilirea concreta a criteriilor de evaluare a performantelor profesionale individuale, in cazul avansarii sau ocuparii unui post vacant, se face prin hotarari ale Guvernului, initiate de fiecare ordonator principal de credite.

Asadar, initial se vor “stabili” criterii de catre fiecare ordonator principal de credite printr-un regulament, care are, pentru Guvern, doar valoarea unei propuneri. Acceptarea ei s-ar traduce, potrivit prevederilor mentionate mai sus, in “stabilire concreta”, actul administrativ prin care sa se exprime aceasta vointa fiind hotararea de Guvern.

Trei chestiuni credem ca apar interesante in legatura cu aceste prevederi:

· prima priveste terminoligia utilizata;

· cea de-a doua priveste calitatea de initiator de hotarari de Guvern atribuita ordonatorilor principali de credite;

· a treia vizeaza procedura concreta pentru intrarea in vigoare a criteriilor mentionate.


1. Art. 35 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative[2] dipune ca “In limbajul normativ aceleasi notiuni se exprima numai prin aceiasi termeni”. Per a contario, daca avem notiuni diferite, va trebui sa le exprimam prin termini diferiti.

Dar iata ce s-a inteles din aceste prevederi cand s-a reglementat in Legea-cadru nr. 330/2009 diferenta intre “stabilire” si “stabilire concreta”! Nu era mai simplu sa se utilizete termenii “propunere” si “stabilire”? In ceea ce ne priveste ii consideram adecvati pe acestia din urma.

2. Art. 108 alin. (2) din Constitutia Romaniei[3] stipuleaza ca hotararile Guvernului se emit pentru organizarea executarii legilor”. Potrivit art. 26 alin. (2) din Legea nr. 90/2001 privind organizarea si functionarea Guvernului Romaniei si a ministerelor[4] doar membrii acestuia pot propune proiecte de hotarari.

Dar iata ca prin Legea-cadru nr. 330/2009 calitatea de initiator de hotarari de Guvern este atribuita ordonatorilor de credite.

3. Referitor la procedura de elaborare si inaintare la Guvern a proiectelor de hotarari ale Guvernului de catre ordonatorii principali de credite din intreaga tara, avand ca obiect regulamentele de stabilire a criteriilor de selectie pentru ocuparea posturilor in regim contractual din administratia publica, intr-o exprimare politicoasa, putem spune ca este foarte indrazneata.

Sa numaram acesti ordonatori de credite. Vom avea atatea proiecte de hotarari ale Guvernului cati ordonatori sunt. Foarte multi, deci foarte multe initiative. Cand le va citi Guvernul pentru a le aproba?

Daca nu le va citi si nu le va aproba, nu se vor putea ocupa posturi stabilite in regim contractual in anul 2010, nici prin concurs si nici prin promovare/avansare.

Nu ar fi mai simplu ca Guvernul sa adopte direct o hotarare de Guvern prin care sa se aprobe regulamentul de stabilire a criteriilor de selectie pentru ocuparea posturilor in regim contractual in administratia publica la propunerea Ministerului Muncii, Familiei si Protectiei Sociale?

S-ar proceda in spiritul art. 30 alin. (4) din Codul muncii[5], potrivit caruia conditiile de organizare si modul de desfasurare a concursului/examenului la institutiile si autoritatile publice si la alte unitati bugetare se stabilesc prin regulament aprobat prin hotarare a Guvernului.

Aceasta ar fi solutia practica dar nu corespunde solutiei Legii-cadru nr. 330/2009.

NOTE:

[1] Publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009.

[2] Republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009, modificata si completata ulterior.

[3] Revizuita prin Legea nr. 429/2003 (publicata in M. Of. nr. 758 din 29 octombrie 2003).

[4] Publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 164 din 2 aprilie 2002, modificata si completata ulterior.

[5] Legea nr. 53/2003 - Codul muncii (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003), modificata si completata ulterior.

 

Sursa: Avocatnet.ro