De regula, autorii de drept administrativ neaga caracterul contractual al raporturilor de serviciu ale functionarilor publici.

 

Se sustine ca, „faptul juridic ce da nastere la raportul de functie nu este acordul de vointa, ci vointa unilaterala a autoritatii care numeste”¹.

Asa fiind, „raporturile dintre stat sau colectivitatile locale si functionarii lor au la baza un statut legal ce deriva dintr-un act de autoritate (de numire), si nu dintr-un acord de vointa, dintr-un contract². Numai „prin emiterea actului de numire... se naste raportul de functie publica...; statutul de functionar public se dobandeste din momentul numirii” si „se exercita din momentul depunerii juramantului”³.

Dimpotriva, autorii de drept al muncii⁴ se situeaza ferm pe pozitia ca raporturile de serviciu ale functionarilor publici sunt de natura contractuala, forma tipica a raporturilor de munca, care, desi nu isi au izvorul in contractul individual de munca (arhetip al raportului juridic de munca), nu sunt totusi esential diferite de acestea din urma⁵.

Mergand pe aceeasi linie de gandire, se arata ca prin raport de serviciu se intelege: „raportul juridic de munca nascut in urma realizarii acordului de vointa intre autoritatea sau institutia publica si functionarul public”⁶.

Natura contractuala a raporturilor de serviciu ale functionarilor publici este insusita si de Inalta Curte de Casatie si Justitie .
Mergand pe aceasta idée se arata ca sunt doua situatii distincte pentru realizarea acordului de vointa prin manifestarea vointei subiectelor raportului de serviciu:
a) prima situatie vizeaza intrarea in corpul functionarilor publici pe o functie publica de executie stabilita la gradul profesional „debutant”, cand raportul de serviciu se formeaza prin cererea de inscriere la concursul de recrutare si actul de numire in acea functie publica, emis de conducatorul autoritatii sau institutiei publice;
b) a doua situatie vizeaza intrarea in corpul functionarilor publici pe o functie publica de executie definitiva, cand raportul de serviciu se formeaza prin actul de numire in acea functie publica, emis de conducatorul autoritatii sau institutiei publice si prin cererea la concursul de recrutare, urmata de juramantul de credinta al functionarului public numit.

Riguros vorbind, sunt necesare doar formularul de inscriere la concursul de recrutare si actul de numire in respectiva functie publica, pentru realizarea raportului de serviciu, asa cum se arata in decizia nr. 14 din 18 februarie 2008, pronuntata in Sectiile Unite, de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie⁷.

Consimtamantul persoanei care a fost numita in functia publica nu da posibilitatea negocierii atributiilor si responsabilitatilor postului in cauza; contractul care se incheie astfel apare ca un contract de adeziune, singura optiune fiind aceea de a accepta sau nu, in corpore, conditiile de munca si salariul, fapt pentru care, in conceptia Inaltei Curti de Casatie si Justitie acest contract constituie un contract administrativ.

__
¹A. Iorgovan, Tratat de drept administrativ, vol. I, ed. 4, Ed. All Beck, Bucuresti, 2005, p. 582, nota 1.
²I. Popescu Slaniceanu, Teoria functiei publice, Ed. Evrika, Braila, 1999, p. 191.
³V. Vedinas, Statutul functionarilor publici, Comentarii. Legislatie. Doctrina. Jurisprudenta, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2009. p. 35.
⁴A se vedea S. Beligradeanu, I.T. Stefanescu, Raspunderea civila reciproca intre partile raportului – contractual de serviciu al functionarului public, in Dreptul nr. 4/2009, p. 78-79.
Pentru dezvoltari, a se vedea, de exemplu: S. Beligradeanu, I.T. Stefanescu, Consideratii teoretice si practice in legatura cu Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, in Dreptul nr. 2/2000, p. 7-14, I.T. Stefanescu, Tratat de dreptul muncii, Ed. Wolters Kluwer, Bucuresti, 2007, p. 24-26; Al. Ticlea, Tratat de dreptul muncii, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2009, p. 18-19.
R.-P. Postelnicu, Statutul functionarilor publici, Ed. Universitara, „Carol Davila”, Bucuresti, 2006, p. 109.
⁵A se vedea Alexandru Ticlea (coordonator), Laura Georgescu, Ana Cioriciu Stefanescu, Barbu Vlad, Dreptul public al muncii, Editura Wolters Kluwer, Bucuresti, 2010, p. 31.
⁶Ibidem, p. 87.
⁷Publicata in M. Of. nr. 853 din 18 decembrie 2008.

 

Sursa: Avocatnet.ro