Potrivit art. 258 lit. d) din Codul muncii, cu modificarile si completarile ulterioare, regulamentul intern trebuie sa cuprinda, printre altele si o categorie de dispozitii privitoare la procedura de solutionare a cererilor sau reclamatiilor individuale ale salariatilor.

 

S-a aratat[1] ca cel mai adesea, in regulamentul intern sunt reglementate detaliat:

a) organul caruia i se pot adresa plangeri, contestatii sau solicitari de catre salariati;

b) procedura dupa care acestea vor fi solutionate;

c) caile de atac a hotararii acestor organe, la diferite nivele ierarhice, corespunzatoare structurii interne a unitatii.

Dar o atare procedura interna nu va putea lipsi salariatii de accesul la justitie.

De asemenea, in regulamentul intern trebuie sa se prevada nu numai procedura de solutionare a „conflictelor de munca”, in intelesul art. 248 alin. (1) Codul muncii sau al art. 3 din Legea nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor de munca, cu modificarile si completarile ulterioare, ci si a altor stari de tensiune din cadrul organizatiei, declansate:

a) intre salariati aflati pe pozitii ierarhice similare, care activeaza in acelasi compartiment de lucru;

b) intre salariati care presteaza activitate in compartimente de lucru diferite;

c) intre salariati aflati in raport de subordonare.

Daca cererile sau reclamatiile salariatilor vizeaza insusi continutul regulamentului intern, acestia (sau oricare dintre ei) se vor adresa angajatorului, in temeiul art. 261 din Codul muncii, solicitand modificarea dispozitiei respective.

In acest sens, regulamentul intern trebuie sa prevada:

a) obligatia angajatorului de a informa salariatii cu privire la continutul regulamentului intern, potrivit art. 259 alin. (2) Codul muncii;

b) modalitatile de indeplinire a acestei obligatii;

c) dreptul salariatilor de a sesiza angajatorul cu privire la incalcarea unor drepturi prin regulamentul intern, potrivit art. 261 alin. (1) Codul muncii;

d) termenul in care salariatii pot contesta angajatorului dispozitii cuprinse in regulamentul intern;

e) persoana sau organul caruia i se va adresa contestatia;

f) forma contestatiei (scrisa, cu mentionarea expresa a dispozitiei contestate, a motivelor contestarii, a drepturilor considerate incalcate prin dispozitia respectiva din regulamentul intern);

g) termenul de solutionare si comunicare a contestatiei;

h) dreptul salariatului de a sesiza instanta judecatoreasca, in termen de 30 de zile de la data comunicarii modului de solutionare a contestatiei, potrivit art. 261 alin. (2) Codul muncii.

Note:

[1] Raluca Dimitriu, Legea privind solutionarea conflictelor de munca. Comentarii explicatii, Editura C. H. Beck, Bucuresti, 2007, p. 22-23.

 

Sursa: Avocatnet.ro