Art. 149-153 din Codul Codul muncii, cu modificarile si completarile ulterioare, reglementeaza concediile pentru formare profesionala. Acordarea acestor concedii se justifica doar in situatia in care cursurile de pregatire profesionala se desfasoara la initiativa salariatilor, nu si atunci cand ele au loc la solicitarea angajatorului

 

Nu poate fi considerat concediu de formare profesioanala, daca acesta are loc la initiativa angajatorului deoarece, potrivit art. 194 alin. (2) si (3) din Codul muncii:

•  daca participarea la cursurile sau stagiile de formare profesionala presupune scoaterea partiala din activitate, salariatului participant nu i se va suspenda contractul individual de munca (acesta fiind considerat in executare) si i se vor plati drepturi salariale astfel:

• daca participarea presupune scoaterea din activitate a salariatului pentru o perioada ce nu depaseste 25% din durata zilnica a timpului normal de lucru, acesta va beneficia, pe toata durata formarii profesionale, de salariul integral corespunzator postului si functiei detinute, cu toate indemnizatiile, sporurile si adaosurile la acesta;

• daca participarea presupune scoaterea din activitate a salariatului pentru o perioada mai mare de 25% din durata zilnica a timpului normal de lucru, acesta va beneficia de salariul de baza si, dupa caz, de sporul de vechime;

• daca participarea la cursurile sau la stagiul de formare profesionala presupune scoaterea integrala din activitate, contractul individual de munca al salariatului respectiv se suspenda pe perioada respectiva dar nu pentru concediu de formare profesionala ci pentru partcipare la cursuri. Salariatul va beneficia de o indemnizatie platita de angajator, prevazuta in contractul colectiv de munca aplicabil sau in contractul individual de munca, dupa caz.

Doua categorii de concedii sunt prevazute de art. 149 din Codul muncii ce se acorda la initiativa salariatilor:

-concedii fara plata

-concedii cu plata.

Concediul fara plata se acorda, la cererea salariatului care urmeaza o forma de pregatire profesionala la initiativa sa. Cererea trebuie adresata cu cel putin o luna inainte de efectuarea concediului si va cuprinde data inceperii stagiului, domeniul si durata acestula, precum si institutia de formare profesionala [art. 151 alin. (1) din Codul muncii].

Angajatorul nu poate respinge cererea de concediu, decat daca sunt indeplinite, potrivit art. 150 din Codul muncii, concomitent doua conditii:

- a obtinut acordul sindicatului sau, dupa caz, al reprezentantilor salariatilor in acest sens si

- absenta salariatului ar prejudicia grav desfasurarea activitatii

Desi legea nu prevede durata unui atare concediu, este evident ca acesta corespunde duratei cursurilor si a celei necesare desfasurarii verificarilor (examenelor) finale etc.[2]

Potrivit art. 61 alin. (2) din Contractul colectiv de munca unic la nivel national pe anii 2007-2010 nr. 2895/29.12.2006, aplicabil si in anul 2010, salariatii au dreptul la 30 de zile concediu fara plata, acordat o singura data, pentru pregatirea si sustinerea lucrarii de diploma in invatamantul superior. Acest concediu se poate acorda si fractionat, la cererea salariatului. De aceste prevederi beneficiaza toti salariatii din tara in baza art. 247 din Codul muncii. Ele au caracter imperativ, fiind derogatorii (in favoarea salariatului) de la art. 150 din Codul muncii. [3]

Conform art. 152 din Codul muncii, concediul cu plata este un drept al salariatului in cazul in care angajatorul nu si-a respectat obligatia de a asigura pe cheltuiala sa participarea salariatului la formarea profesionala.

Durata acestui concediu, este de pana la 10 zile lucratoare sau de pana la 80 de ore.

De aici, insa, nu trebuie sa se inteleaga ca angajatorul nu poate acorda concediu cu plata pentru formare profesionala cu o durata mai mare de 10 zile, chiar 30 de zile sau mai mult. El are o asemenea posibilitate atunci cand concediul se acorda la initiativa sa ori il aproba la solicitarea salariatului.[4]

Obligatia acordarii maximului de 10 zile, intervine in subsidiar, adica numai atunci cand angajatorul nu a asigurat pe cheltuiala sa participarea salariatilor la formarea profesionala [art. 152 alin. (1) din Codul muncii]. In acest sens precizam ca, in conformitate cu art. 190 alin. (1) din Codul muncii, “Angajatorii au obligatia de a asigura participarea la programe de formare profesionala pentru toti salariatii, dupa cum urmeaza:

a) cel putin o data la 2 ani, daca au cel putin 21 de salariati;

b) cel putin o data la 3 ani, daca au sub 21 de salariati.”

Perioada in care salariatul beneficiaza de concediu se stabileste de comun acord cu angajatorul. El trebuie sa inainteze angajatorului cererea cu cel putin o luna inainte de efectuarea concediului si sa precizeze data de incepere a stagiului de formare profesionala, domeniul si durata acestuia, precum si denumirea institutiei unde se va pregati la fel ca in cazul concediului fara plata [art. 151 alin. (1) din Codul muncii].

Pe perioada concediului de studii salariatul are dreptul la o indemnizatie stabilita ca in cazul concediulul de odihna.

Legat de efectul concediului – cu si fara plata - pentru alte drepturi, redam art. 153 din Codul muncii: “durata concediului pentru formare profesionala nu poate fi dedusa din durata concediului de odihna anual si este asimilata unei perioade de munca efectiva in ceea ce priveste drepturile cuvenite salariatului, altele decat salariul”. Deci nu este afectata vechimea in munca, in specialitate sau un alt drept, cu exceptia salariului.

NOTE:

[1] Alexandru Ticlea, Tratat de dreptul muncii, Editura Universul juridic, Bucuresti, 2009, Editia a III-a, p. 283.

[2] Alexandru Ticlea, Tratat de dreptul muncii, op. cit., p. 283.

[3] A se vedea Ana Cioriciu Stefanescu, Concediul pentru sustinerea lucrarii de diploma - instiintarea angajatorului sau aprobarea lui?, pe www.Contractdemunca.ro

[4] Alexandru Ticlea, Tratat de dreptul muncii, op. cit., p. 284.