Potrivit art. 80 alin. (2) din Codul muncii, cu modificarile si completarile ulterioare, "contractul individual de munca pe durata determinata se poate incheia numai in forma scrisa, cu precizarea expresa a duratei pentru care se incheie".

 

Daca, intr-o situatie concreta, nu se face dovada ca incheierea contractului s-a efectuat ori era posibila, potrivit legii, pe durata determinata, se prezuma ca raportul juridic de munca a fost stabilit pe durata nederminata. Simpla mentiune in contract ca a fost incheiat pe durata determinata, nu produce efecte corespunzatoare daca postul este vacant si prin natura ei munca are caracter permanent. In consecinta, daca sunt intrunite cerintele imperative ale legii pentru incheierea contractului pe durata nederminata, orice clauza potrivit careia contractul ar fi fost incheiat pe durata determinata este nula^.1

Si in practica judiciara² s-a decis ca relevant pentru stabilirea duratei contractului individual de munca este caracterul permanent sau limitat (sezonier) al postului si nu vointa partilor concretizata prin incheierea acelui contract.

In lipsa formei scrise a contractului, nu este posibila cunoasterea duratei pentru care a fost incheiat si, prin urmare, nu se poate vorbi de existenta unui contract pe durata determinata.

In lipsa formei scrise, potrivit art. 16 alin. (2) din Codul muncii, se prezuma ca acel contract a fost incheiat pe o durata nedeterminata, iar partile pot face dovada prevederilor contractuale si a prestatiilor efectuate prin orice alt mijloc de proba.

__

¹A. Ticlea, Tratat de dreptul muncii, Editia a III-a, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2009, p. 399.
²Curtea de Apel Timisoara, sectia civila, dec. nr. 622/R/2005. S-a retinut ca rezulta din fisa postului ocupat de reclamant caracterul permanent al activitatii.