Organele de inspectie fiscala vor avea dreptul de a stabili obligatia fiscala prin utilizarea metodelor indirecte de reconstituire a veniturilor sau cheltuielilor si eliminarea procedurii de cesiune a creantelor fiscale de catre ANAF, potrivit modificarilor aduse Codului de Procedura Fiscala. De asemenea, noul act normativ stabileste si noi niveluri ale dobanzilor si penalitatilor pentru neplata obligatiilor fiscale.

 

Ordonanta de Urgenta nr. 39/2010 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscalaa fost publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, Nr. 278 , din 28 aprilie 2010.

Aplicarea de metode indirecte pentru a determina obligatiile fiscale ale unui contribuabil

  Actul normativ da posibilitatea inspectorilor fiscali sa stabileasca obligatia fiscala prin utilizarea metodelor indirecte de reconstituire a veniturilor sau cheltuielilor, atunci cand constata ca evidentele contabile si fiscale sau declaratiile contribuabilului nu reflecta situatia de fapt fiscala sau acestea nu le sunt puse la dispozitie.

Regula generala sau altfel spus regula obisnuita sau directa de stabilire a bazei de impunere are in vedere veniturile si cheltuielile astfel cum acestea sunt inregistrare in evidentele contabile si fiscale. Inregistrarea operatiunilor in evidentele contabile si fiscale reprezinta obligatii ale contribuabilului conform diverselor acte normative (de ex. Legea contabilitatii nr. 82/1991, republicata).

Ori, atunci cand nu exista evidente contabile sau acestea nu reflecta situatia reala, MFP considera ca organele fiscale trebuie sa recurga la o abordare indirecta pentru determinarea bazei de impunere. Aceasta inseamna ca se pleaca de la un element al bazei de impozitare prezumat a fi corect (de ex. o factura de utilitati - energie electrica, apa; sumele existente in conturi bancare, etc.) sau alte asemenea elemente si se face reconstituirea veniturilor si dupa, caz, a cheltuielilor.

Majorarile de intarziere se inlocuiesc cu dobanzi si penalitati

MFP vrea imbunatatirea raspunsului in fata crizei in ceea ce priveste colectarea arieratelor prin revizuirea sistemului de percepere a creantelor fiscale accesorii, in sensul inlocuirii sistemului majorarilor de intarziere cu unul mai flexibil, bazat pe dobanzi si penalitati de intarziere, astfel:

- renuntarea la componenta sanctionatorie din cuprinsul majorarilor de intarziere si stabilirea unui nivel al dobanzilor care sa nu constituie o cauza de impovarare fiscala a contribuabililor, prin raportare la nivelul dobanzii medii bancare Dobanda instituita va avea ca scop repararea prejudiciului adus statului prin intarzierea executarii obligatiei de plata;
- instituirea obligatiei de plata a penalitatilor de intarziere in situatiile in care plata obligatiilor fiscale datorate nu se efectueaza la termenul prevazut de lege, ca sanctiune pentru incalcarea dispozitiilor legale cu privire la plata la scadenta a obligatiilor fiscale;
- reglementarea, in cazul creantelor administrate de organele fiscale ale autoritatilor administratiei locale, a sistemului de percepere a accesoriilor pentru plata cu intarziere sub forma majorarilor de intarziere in cuantum de 2% pe luna sau fractiune de luna de intarziere.

In prezent, pentru neachitarea la termenul de scadenta a obligatiilor de plata fiscale, se datoreaza dupa acest termen majorari de intarziere in cuantum de 0,1% pentru fiecare zi de intarziere, pana la data stingerii sumei datorate (36,5% pe an).

Motivatia MFP: Majorarile de intarziere, o povara fiscala excesiva

In viziunea MFP acest nivel al majorarilor este unul impovarator si care reprezinta o povara fiscala excesiva pentru contribuabili. In proiectarea unui regim de sanctiuni pentru platile intarziate, trebuie ca penalizarile si dobanda sa serveasca urmatoarelor obiective: penalitatile sunt menite sa descurajeze neconformarea, in timp ce dobanda este destinata sa protejeze valoarea reala a platilor reprezentand impozite, taxe si alte sume datorate bugetului general consolidat, se arata in nota de fundamentare a proiectului.

Pentru acest motiv, legislatia fiscala ar trebui sa stabileasca penalitatile si dobanzile ca doua instrumente separate. Nivelul dobanzii trebuie sa fie peste rata dobanzii creditelor acordate de institutiile financiare astfel incat sa descurajeze contribuabilii de a utiliza arierateleca surse de finantare ale activitatilor lor dar nici sa nu fie la un nivel foarte mare pentru a constitui un element impovarator pentru contribuabil.

Penalitatile de intarziere trebuie sa constituie o sanctiune pentru neplata la scadenta, calculata ca un procent la nivelul sumei neplatite, astfel incat aceasta sa creasca in raport cu valoarea sumei neplatite si cu perioada de intarziere. Aceasta modificare a fost discutata si constituie si o propunere a misiunii de asistenta tehnica a FMI acordata ANAF in cursul anului 2009, se mai specifica in nota de fundamentare a proiectului.

ANAF nu va mai putea cesiona creante

Prin noua ordonanta de urgenta,  MFP vrea reducerea riscurilor care pot apare in managementul arieratelor prin eliminarea posibilitatii cesionarii creantelor de catre ANAF.

In prezent, exista posibilitatea cesionarii creantelor fiscale administrate de ANAF ca modalitate de stingere a datoriilor contribuabililor. Cu toate acestea, din cauza riscurilor ce pot apare in ceea ce priveste managementul arieratelor se impune renuntarea la utilizarea procedurii de cesiune a creantelor fiscale. Aceasta initiativa este sustinuta si de recomandarile expertilor FMI, potrivit notei de fundamentare a proiectului.

Plafonul pentru care se contesta creantele fiscale se majoreaza la 5 milioane

Totodata, MFP vrea majorarea de la 1 milion lei la 5 milioane lei a plafonului creantelor fiscale contestate care delimiteaza competenta de solutionare a contestatiilor dintre directia de specialitate constituita la nivel central si structurile specializate constituite la nivelul directiilor teritoriale ale ANAF.

In prezent, plafonul creantelor fiscale contestate, in functie de care se stabileste competenta pentru solutionarea contestatiilor dintre directia de specialitate constituita la nivel central si structurile specializate de la nivelul directiilor teritoriale ale ANAF, este stabilit la 1.000.000 lei.

Conform MFP, acest fapt a condus la inregistrarea unui numar mare de contestatii de solutionat de catre directia de specialitate de la nivelul central al ANAF, cu consecinta nerespectarii termenului legal pentru solutionarea acestora.

Ca urmare, MFP considera ca se impune cresterea plafonului astfel incat sa existe o descongestionare a activitatii de solutionare a contestatiilor de la nivel central.

 

Sursa: Avocatnet.ro