Contabilitate Bucuresti - Contabilitate - Consultanta Contabilitate - Servicii de calitate pentru afacerea Ta ! - CJCE a limitat raspunderea operatorilor de transport aerian pentru pierderea bagajelor la 1.134,71 E

In temeiul dreptului Uniunii, raspunderea unui operator de transport aerian comunitar pentru pasageri si pentru bagajele acestora este reglementata de Conventia de la Montréal.

Aceasta conventie prevede ca raspunderea transportatorului in caz de distrugere, pierdere, deteriorare sau intarziere a bagajelor este limitata la suma de 1 000 DST [drepturi speciale de tragere] pentru fiecare pasager (suma echivalenta aproximativ cu 1.134,71 euro), in afara cazului in care pasagerul, in momentul in care bagajul inregistrat a fost predat transportatorului, a facut o declaratie speciala privind valoarea acestuia si a platit, eventual, o suma suplimentara. In acest din urma caz, transportatorul este in principiu raspunzator pentru plata unei sume care nu poate depasi suma declarata.

La 14 aprilie 2008, Walz a formulat impotriva companiei aeriene Clickair o actiune judiciara prin care a solicitat obligarea acesteia la plata unei despagubiri pentru pierderea bagajelor inregistrate cu ocazia unui transport aerian efectuat de aceasta companie de la Barcelona (Spania) la Porto (Portugalia). In cadrul acestei actiuni, Walz a solicitat o despagubire al carei cuantum total este de 3.200 de euro, din care 2.700 de euro corespund valorii bagajelor pierdute si 500 de euro corespund prejudiciului moral ocazionat de aceasta pierdere.

Instanta comerciala nr. 4 din Barcelona, Spania, sesizata cu litigiul, urmareste sa afle daca limita raspunderii operatorilor de transport aerian stabilita prin Conventia de la Montréal in cazul pierderii bagajelor include, impreuna, atat prejudiciul material cat si cel moral sau daca, dimpotriva, trebuie sa se considere ca prejudiciului material i se aplica limita de 1.000 DST, in timp ce, pe de alta parte, prejudiciului moral i se aplica o alta limita, in acelasi cuantum, astfel incat limita totala care rezulta din cumularea daunelor materiale si morale ar fi de 2.000 DST.

In hotararea pronuntata, Curtea constata, cu titlul prealabil, ca in Conventia de la Montréal nu este cuprinsa nicio definitie a termenilor sinonimi „prejudiciu” si „dauna”. Totusi, avand in vedere faptul ca aceasta conventie urmareste sa unifice normele referitoare la transportul aerian international, Curtea considera ca acesti termeni trebuie interpretati intr-un mod uniform si autonom, in pofida sensurilor diferite date acestor notiuni in dreptul intern al fiecaruia dintre statele parti la aceasta conventie. In consecinta, Curtea efectueaza o interpretare a notiunii de prejudiciu in cauza bazandu-se, in primul rand, pe sensul obisnuit care trebuie acordat noţiunilor de prejudiciu si de dauna in dreptul internaţional general.

1. Regulamentul (CE) nr. 2027/97 al Consiliului din 9 octombrie 1997 privind raspunderea operatorilor de transport aerian privind transportul aerian al pasagerilor si al bagajelor acestora (JO L 285, p. 1, Editie speciala, 07/vol. 4, p. 170), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 889/2002 al Parlamentului European si al Consiliului din 13 mai 2002 (JO L 140, p. 2, Editie speciala, 07/vol. 9, p. 146).

2. Conventia pentru unificarea anumitor norme referitoare la transportul aerian international, incheiata la Montréal la 28 mai 1999, semnata de Comunitatea Europeana la 9 decembrie 1999 si aprobata in numele acesteia prin Decizia 2001/539/CE a Consiliului din 5 aprilie 2001 (JO L 194, p. 39, Editie speciala, 07/vol. 8, p. 113).

3. Drepturile speciale de tragere in Conventia de la Montréal sunt considerate ca raportandu-se la dreptul special de tragere astfel cum este definit de Fondul Monetar International (FMI). Astfel, trebuie efectuata o conversie a acestor sume in monedele nationale. Valoarea de 1134,71 euro corespunde cu 1000 DST la 21 aprilie 2010.

In al doilea rand, Curtea analizeaza obiectivele care au fost avute in vedere la adoptarea Conventiei de la Montréal. Curtea constata, astfel, ca prin Conventia de la Montréal, se instituie un regim strict de raspundere a operatorilor de transport aerian. Astfel, in ceea ce priveste in special daunele intervenite in caz de distrugere, de pierdere sau de deteriorare a bagajelor inregistrate, operatorul de transport este prezumat raspunzator pentru aceste daune in cazul in care „faptul care a provocat distrugerea, pierderea sau avarierea s-a produs la bordul aeronavei sau in cursul oricarei perioade in care transportatorul avea in grija bagajul inregistrat”.

Prin urmare, Curtea apreciaza ca un asemenea regim strict al raspunderii implica faptul ca trebuie mentinut un „echilibru echitabil al intereselor”, in special in ceea ce priveste interesele operatorilor de transport aerian si cele ale pasagerilor. In acest mod, acest „echilibru echitabil al intereselor” impune, in diferitele ipoteze in care operatorul de transport este obligat sa raspunda in temeiul Conventiei de la Montréal, limite clare ale despagubirii, care sa se raporteze la integralitatea prejudiciului suferit de fiecare pasager in fiecare dintre aceste ipoteze, independent de natura prejudiciului cauzat acestuia din urma. Intr-adevar, o limitare a despagubirii astfel concepute permite pasagerilor sa fie despagubiti, cu usurinta si repede, fara ca prin aceasta sa se impuna operatorilor de transport aerian o sarcina de reparare foarte impovaratoare, dificil de identificat si de calculat, care ar putea sa compromita şi chiar sa blocheze activitatea economica a acestora.

Pe de alta parte, Curtea aminteste ca, in Conventia de la Montréal, se prevede posibilitatea pentru pasageri de a face o declaratie speciala privind valoarea la momentul in care bagajul inregistrat a fost predat transportatorului si de a plati o suma suplimentara, daca este necesar. Aceasta posibilitate confirma ca limita raspunderii operatorului de transport aerian pentru prejudiciul care rezulta din pierderea bagajelor prevazuta este, in lipsa oricarei declaratii, o limita absoluta, care acopera atat daunele morale, cat si daunele materiale.

In consecinta, Curtea declara ca, pentru a stabili limita raspunderii operatorului de transport aerian pentru prejudiciul rezultat, in special, din pierderea bagajelor, termenul „prejudiciu” din Conventia de la Montréal trebuie interpretat in sensul ca include atat daunele materiale, cat si daunele morale.