Contractul de adaptare profesionala se incheie potrivit art. 201 din Codul muncii[1], "in vederea adaptarii salariatilor debutanti la o functie noua, la un loc de munca nou sau in cadrul unui colectiv nou", "o data cu incheierea contractului individual de munca sau, dupa caz, la debutul salariatului in functia noua, la locul de munca nou sau in colectivul nou, in conditiile legii".

 

Deci, el nu are o existenta de sine statatoare, fiind conex si subsecvent contractului individual de munca.

In timp ce contractului individual de munca poate avea o durata nederminata, contractul de adaptare profesionala este un contract incheiat pe durata determinata, ce nu poate fi mai mare de un an, in conformitate cu art. 201 din Codul muncii.

Observam ca nu este stabilita o durata minima a acestui contract, aceasta fiind rezultatul acordului de vointa a partilor.

Art. 202 alin. (2) din acelasi Cod prevede posibilitatea ca la expirarea termenului contractului respectiv, salariatul sa fie supus unei evaluari in vederea stabilirii daca poate face fata functiei noi, locului de munca nou sau colectivului nou “in care urmeaza sa presteze munca”. Asadar, evaluarea nu este obligatorie, ea ramanand la latitudinea angajatorului.

Legea nu se refera la consecintele evaluarii negative asupra contractului individual de munca. Se poate aprecia, intr-un atare caz, ca angajatorul este indreptatit sa dispuna concedierea salariatului pentru necorespundere profesionala².

Dar, angajatorul nu este indreptatit sa ceara restituirea cheltuielilor ocazionate de adaptarea salariatului, deoarece la incheierea contractului el s-a obligat la suportarea acestor cheltuieli³.
Art. 203 din Codul muncii stipuleaza ca formarea profesionala la nivelul angajatorului prin intermediul contractelor speciale de formare profesionala (deci si a celui de adaptare profesionala), se face de catre un formator. Acesta este numit de angajator dintre salariatii calificati, cu o experienta profesionala de cel putin 2 ani in domeniul in care urmeaza sa se realizeze formarea profesionala. El poate asigura formarea, in acelasi timp, pentru cel mult 3 salariati, activitate ce se include in programul normal de lucru al formatorului.

Potrivit art. 204 din acelasi Cod, formatorul are obligatia de a primi, de a ajuta, de a informa si de a indruma salariatul pe durata contractului special de formare profesionala si de a supraveghea indeplinirea atributiilor de serviciu corespunzatoare postului ocupat de salariatul in formare. De aceea el participa la evaluarea salariatului care a beneficiat de formare profesionala.

_
¹Legea nr. 53/2003 - Codul muncii (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003), modificata si completata ulterior.
²Alexandru Ticlea, Tratat de dreptul muncii, Editura Universul juridic, Bucuresti, 2009, Editia a III-a, p. 259.
³Ibidem.

 

Sursa: Avocatnet.ro