Acest ghid se adresează cetăţenilor străini, din state care nu sunt membre ale UE, care se află în România sau doresc să se stabilească în România în scop de muncă. În cuprinsul acestuia veţi găsi informaţii de bază privind intrarea, şederea şi rezidenţa în România.
1
GHIDUL LUCRĂTORULUI STRĂIN ÎN ROMÂNIA...................................................................................1
CAPITOLUL I INTRAREA ŞI ŞEDEREA ÎN ROMÂNIA..............................................................................3
1. Care sunt condiţiile generale pe care trebuie să le îndeplinească cetăţeanul străin pentru a i se permite intrarea şi şederea în scop de muncă pe teritoriul României?.......................................................3
2. Care sunt documentele de trecere a frontierei de stat acceptate de statul român?.............................3
3. Care sunt situaţiile în care li se refuză cetăţenilor străini intrarea pe teritoriul statului român?.............4
4. Vize.........................................................................................................................................4
CAPITOLUL II AUTORIZAŢIILE DE MUNCĂ.........................................................................................6
1. Care sunt tipurile de autorizaţii de muncă ce pot fi acordate străinilor?.............................................6
2. Care sunt documente necesare unui cetăţean străin pentru eliberarea autorizaţiei de muncă?.............6

 

CAPITOLUL I INTRAREA ŞI ŞEDEREA ÎN ROMÂNIA
1. Care sunt condiţiile generale pe care trebuie să le îndeplinească cetăţeanul străin pentru a i se permite intrarea şi şederea în scop de muncă pe teritoriul României?
Pentru a putea intra în România, cetăţeanii străini trebuie:
- să posede un document valabil de trecere a frontierei de stat, care este acceptat de statul român;
- să posede viza română valabilă sau permis de şedere valabil;
- să posede documente care justifică scopul şi condiţiile şederii lui şi care fac dovada existenţei unor mijloace corespunzătoare atât pentru întreţinere pe perioada şederii, cât şi pentru întoarcerea în ţara de origine sau pentru tranzitul către alt stat în care există siguranţa că i se va permite intrarea;
- să prezinte garanţii că i se va permite intrarea pe teritoriul statului de destinaţie sau că va părăsi teritoriul României, în cazul străinului aflat în tranzit;
- să nu fie inclus în categoria străinilor împotriva cărora s-a instituit măsura interzicerii intrării în România sau care au fost declaraţi indezirabili;
- să nu fi încălcat anterior, în mod nejustificat, scopul declarat la obţinerea vizei sau, după caz, la intrarea pe teritoriul României ori nu a încercat să treacă frontiera României cu documente false;
- pe numele lui să nu fi fost introduse alerte în Sistemul Informatic Schengen în scopul refuzării intrării;
- să nu prezinte un pericol pentru apărarea şi siguranţa naţională, ordinea, sănătatea ori morala publică.
2. Care sunt documentele de trecere a frontierei de stat acceptate de statul român?
Documente de trecere a frontierei de stat acceptate de statul român, sunt:
- paşapoartele, titlurile de voiaj, carnetele de marinar sau alte documente similare.
- cartea de identitate sau alte documente similare;
- documentele de călătorie ale refugiaţilor;
- documentele de călătorie ale apatrizilor.
Cetăţenilor străini, membri de familie ai cetăţenilor români, precum şi străinilor titulari ai unui drept de şedere permanentă pe teritoriul statelor membre UE, li se permite intrarea pe teritoriul României în condiţii speciale prevăzute de lege.
3
3. Care sunt situaţiile în care li se refuză cetăţenilor străini intrarea pe teritoriul statului român?
Cetăţenilor străini li se refuză intrarea pe teritoriul statului român dacă:
- nu îndeplinesc condiţiile menţionate la punctul 2);
- sunt semnalaţi de organizaţii internaţionale la care România este parte, precum şi de instituţiile specializate în combaterea terorismului că finanţează, pregătesc, sprijină în orice mod acte teroriste;
- există indicii că fac parte din grupuri infracţionale organizate cu caracter transnaţional sau că sprijină în orice mod activitatea acestor grupuri;
- există motive serioase să se considere că au participat la săvârşirea unei infracţiuni contra păcii şi omenirii ori a unor crime de război sau crime contra umanităţii, prevăzute în convenţiile internaţionale la care România este parte;
- au săvârşit infracţiuni pe perioada altor şederi în România ori în străinătate împotriva statului român sau a unui cetăţean român;
- au introdus sau au încercat să introducă ilegal în România alţi straini;
- suferă de maladii care pot pune în pericol grav sănătatea publică, stabilite prin ordin al ministerului sănătăţii.
4. Vize
Viza dă dreptul titularului de a intra pe teritoriul României. Sunt exceptaţi de la obligativitatea vizelor cetăţenii statelor cu care România a încheiat acorduri în acest sens, în condiţiile si pentru perioadele de şedere stabilite prin aceste acorduri.
Pentru informaţii suplimentare puteţi accesa următorul link: www.mae.ro/index.php?unde=doc&id=5807&idlnk=4&cat=5v
1. Care sunt tipurile de vize?
În funcţie de scopurile pentru care se acordă, vizele pot fi:
a) viza de tranzit;
b) viza de scurtă şedere;
c) viza de lungă şedere;
d )viza diplomatică şi viza de serviciu.
2. Care sunt condiţiile de acordare a vizei române?
Viza română se acordă numai dacă:
a) sunt îndeplinite condiţiile cu privire la intrarea în România;
b) nu există vreunul dintre motivele de nepermitere a intrării pe teritoriul României;
c) strainul nu a fost condamnat definitiv pentru infracţiuni săvârşite în străinătate, incompatibile cu scopul pentru care solicită acordarea vizei;
4
d) sunt îndeplinite condiţiile generale prevăzute de lege, precum şi condiţiile speciale de acordare a vizei în funcţie de scopul pentru care este solicitată.
3. Care sunt organele competente să acorde viza română?
Viza română se acordă:
a) de către misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României;
b) de către misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României, cu aprobarea Centrului Naţional de Vize, numai după obţinerea avizului Oficiului Român pentru Imigrari, în cazul vizei de lungă şedere;
c) de către misiunile diplomatice şi de oficiile consulare ale României, fără plata taxelor consulare, în cazul vizei de lungă şedere pentru străinii care sunt membrii de familie ai cetăţenilor români.
4. Care sunt consecinţele imigraţiei ilegale?
Încălcarea reglementărilor legale cu privire la intrarea şi şederea în scop de muncă pe teritoriul României se sancţionează potrivit dispoziţiilor legale cu amendă de la 100 lei (RON) pana la 1200lei (RON), în funcţie de gravitatea faptei.
5
CAPITOLUL II AUTORIZAŢIILE DE MUNCĂ
Pentru a desfăşura o activitate în România, străinii au nevoie de o autorizaţie de muncă. Autorizaţia de muncă poate fi eliberată, la cererea angajatorului, de către Oficiul Român pentru Imigrări. Aceasta este necesară pentru obţinerea vizei de lungă şedere pentru angajare în muncă sau, după caz, a permisului de şedere în scop de muncă.
1. Care sunt tipurile de autorizaţii de muncă ce pot fi acordate străinilor?
Tipurile de autorizaţii de muncă ce pot fi acordate străinilor sunt următoarele:
a) autorizaţia de muncă pentru lucrătorii permanenţi;
b) autorizaţia de muncă pentru lucrătorii detaşaţi;
c) autorizaţia de muncă pentru lucrătorii sezonieri;
d) autorizaţia de muncă pentru lucrătorii stagiari;
e) autorizaţia de muncă pentru sportivi;
f) autorizaţia de munca nominală;
g) autorizaţia de muncă pentru lucrătorii transfrontalieri.
2. Care sunt documente necesare unui cetăţean străin pentru eliberarea autorizaţiei de muncă?
În vederea obţinerii autorizatiei de muncă, cetăţeanului străin îi sunt necesare următoarele documente :
a. curriculum vitae, care să conţină şi declaraţia pe propria răspundere a acestuia că nu are antecedente penale, că este apt din punct de vedere medical pentru a fi încadrat în muncă şi că are cunoştinţe minime de limba română;
b. copia actului de studii necesar pentru încadrarea în funcţia sau în meseria pentru care se solicită eliberarea permisului de muncă, tradus în limba română şi legalizat de notarul public; diplomele, certificatele şi titlurile ştiinţifice eliberate în străinătate, în sistemul de învăţământ, vor fi însoţite de atestatul de recunoaştere eliberat de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, în condiţiile prevăzute de legislaţia în domeniu;.
c. copiile documentelor care atestă pregătirea profesională obţinută în afara sistemului de învăţământ sau, după caz, care atestă experienţa profesională, traduse şi supralegalizate in condiţiile legii;
d. copia documentului de trecere a frontierei, valabil, al străinului.
e. cererea străinului pentru eliberarea permisului de muncă;
f. documentul străinului de trecere a frontierei, valabil, pe care este aplicată viza de lungă şedere pentru angajare în muncă.
g. certificatul de cazier judiciar din ţara de origine ori de domiciliu a străinului care atestă că acesta nu are antecedente penale;
h. actul medical de atestare a stării de sănătate, eliberat de instituţiile medicale competente, potrivit prevederilor legale, din care să rezulte că străinul este apt pentru a fi încadrat în muncă;
6
i. două fotografii tip 3/4.;
j. certificatul medical şi de atestare fiscală actualizat, dacă între data înregistrării cererii pentru obţinerea avizului favorabil şi data înregistrării cererii pentru eliberarea permisului de muncă au trecut mai mult de 60 de zile.
Dosarul necesar pentru solicitarea eliberării autorizatiei de muncă pentru lucratori permanenţi se depune la Oficiul Roman pentru Imigrari de către angajator împreună cu alte documente ale acestuia.
Adresa Oficiului Român pentru Imigrări este: str. Cpt. aviator Alexandru Şerbănescu, nr. 50, sector 1.
7
CAPITOLUL III CONDIŢII DE MUNCĂ
Potrivit legii, cetăţenii străini şi apatrizii pot fi angajaţi cu contract individual de muncă în baza autorizaţiei de muncă eliberată potrivit legii.
1. Cum se încheie un contract individual de muncă?
Încheierea unui contract individual de muncă trebuie să se facă de regulă în formă scrisă. Clauzele inserate într-un contract de muncă sunt urmare a negocierii directe între angajator şi angajat.
Anterior încheierii sau modificării contractului individual de muncă, angajatorul are obligaţia de a informa cu privire la clauzele generale pe care intenţionează să le înscrie în contract sau să le modifice, conform dispoziţiilor Codului muncii.
Contractul individual de muncă se încheie în trei exemplare, câte unul pentru fiecare parte şi unul pentru a fi depus la Inspectoratul Teritorial de Muncă.
2. Care sunt drepturile şi obligaţiile salariatului?
1. Drepturile salariaţilor în România
Conform legii, salariaţii nu pot renunţa la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzacţie prin care se urmăreşte renunţarea la drepturile recunoscute de lege salariaţilor sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate.
În România, salariatul are, în principal, următoarele drepturi:
a) dreptul la salarizare pentru munca depusă;
b) dreptul la repaus zilnic şi săptămânal;
c) dreptul la concediu de odihnă anual;
d) dreptul la egalitate de şanse şi de tratament;
e) dreptul la demnitate în muncă;
f) dreptul la securitate şi sănătate în muncă;
g) dreptul la acces la formarea profesională;
h) dreptul la informare şi consultare;
i) dreptul de a lua parte la determinarea şi ameliorarea condiţiilor de muncă şi a mediului de muncă;
j) dreptul la protecţie în caz de concediere;
k) dreptul la negociere colectivă şi individuală;
l) dreptul de a participa la acţiuni colective;
m) dreptul de a constitui sau de a adera la un sindicat.
8
2. Obligaţiile salariatului
Potrivit legii, în Romania salariatului îi revin, în principal, următoarele obligaţii:
a) obligaţia de a realiza norma de muncă sau, după caz, de a îndeplini atribuţiile ce îi revin conform fişei postului;
b) obligaţia de a respecta disciplina muncii;
c) obligaţia de a respecta prevederile cuprinse în regulamentul intern, în contractul colectiv de muncă aplicabil, precum şi în contractul individual de muncă;
d) obligaţia de fidelitate faţă de angajator în executarea atribuţiilor de serviciu;
e) obligaţia de a respecta măsurile de securitate şi sănătate a muncii în unitate;
f) obligaţia de a respecta secretul de serviciu.
3. Care sunt drepturile si obligaţiile angajatorului?
1. Drepturile angajatorului
Angajatorul are, în principal, următoarele drepturi:
a) să stabilească organizarea şi funcţionarea unităţii;
b) să stabilească atribuţiile corespunzătoare pentru fiecare salariat, în condiţiile legii şi/sau în condiţiile contractului colectiv de muncă aplicabil, încheiat la nivel naţional, la nivel de ramură de activitate sau de grup de unităţi;
c) să dea dispoziţii cu caracter obligatoriu pentru salariat, sub rezerva legalităţii lor;
d) să exercite controlul asupra modului de îndeplinire a sarcinilor de serviciu;
e) să constate săvârşirea abaterilor disciplinare şi să aplice sancţiunile
corespunzătoare, potrivit legii, contractului colectiv de muncă aplicabil şi regulamentului intern.
2. Obligaţiile angajatorului
Angajatorului îi revin, în principal, următoarele obligaţii:
a) să informeze salariaţii asupra condiţiilor de muncă şi asupra elementelor care privesc desfăşurarea relaţiilor de muncă;
b) să asigure permanent condiţiile tehnice şi organizatorice avute în vedere la elaborarea normelor de muncă şi condiţiile corespunzătoare de muncă;
c) să acorde salariaţilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil şi din contractele individuale de muncă;
d) să comunice periodic salariaţilor situaţia economică şi financiară a unităţii, cu excepţia informaţiilor sensibile sau secrete, care, prin divulgare, sunt de natură să prejudicieze activitatea unităţii. Periodicitatea comunicărilor se stabileşte prin negociere în contractul colectiv de muncă aplicabil;
e) să se consulte cu sindicatul sau, după caz, cu reprezentanţii salariaţilor în privinţa deciziilor susceptibile să afecteze substanţial drepturile şi interesele acestora;
f) să plătească toate contribuţiile şi impozitele aflate în sarcina sa, precum şi să reţină şi să vireze contribuţiile şi impozitele datorate de salariaţi, în condiţiile legii;
9
g) să înfiinţeze registrul general de evidenţă a salariaţilor şi să opereze înregistrările prevăzute de lege;
h) să elibereze, la cerere, toate documentele care atestă calitatea de salariat a solicitantului;
i) să asigure confidenţialitatea datelor cu caracter personal ale salariaţilor.
Obligaţiile bănesti datorate de angajatori pentru fiecare angajat sunt, in ordine:
• contribuţia la bugetul de asigurări sociale,
• contribuţia la fondul de asigurăre pentru şomaj,
• contribuţia la fondul de asigurări sociale de sănătate,
• comisionul datorat inspectoratelor teritoriale de muncă,
• contribuţia la fondul pentru accidente de muncă şi boli profesionale.
De asemenea, angajatorii au obligaţia de a reţine şi vira lunar impozitul pe salarii datorat de angajaţi.
Cuantumul contribuţiilor şi impozitelor datorate de către angajaţi si angajatori sunt stabilite anual prin legea bugetului de stat şi legea bugetului asigurărilor sociale.
4. Cum se soluţionează conflictele privind drepturile şi obligatiile ce decurg din contractele individuale de muncă?
Conflictele în legătură cu încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractelor individuale de muncă, conflictele în legătură cu executarea contractelor colective de muncă, conflictele în legătură cu plata unor despăgubiri pentru acoperirea prejudiciilor cauzate de părţi prin neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiilor stabilite prin contractul individual de muncă, conflictele în legătură cu constatarea nulităţii contractelor individuale sau colective de muncă ori a unor clauze ale acestora şi conflictele în legătură cu constatarea încetării aplicării contractelor colective de muncă, sunt conflicte de drepturi şi se soluţionează de către instanţele judecătoreşti.
5. Cum este reglementat timpul de muncă?
Pentru salariaţii angajaţi cu normă întreagă durata normală a timpului de muncă este de 8 ore pe zi şi de 40 de ore pe săptămână. Durata maximă legală a timpului de muncă nu poate depăşi 48 de ore pe săptămână, inclusiv orele suplimentare (cu anumite excepţii).
Munca prestată în afara duratei normale a timpului de muncă săptămânal este considerată muncă suplimentară. Munca suplimentară nu poate fi efectuată fără acordul salariatului, cu excepţia cazului de forţă majoră sau pentru lucrări urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori înlăturării consecinţelor unui accident.
Munca prestată între orele 22,00 - 6,00 este considerată muncă de noapte. Salariaţii de noapte beneficiază fie de program de lucru redus, fie de un spor la salariu.
6. Cum sunt reglementate drepturile la repaus şi la concediu?
Salariaţii au dreptul la pauza de masă şi repaus zilnic între două zile de muncă care nu poate fi mai mic de 12 ore consecutive, la repaus săptămânal care se acordă în două zile
10
consecutive, de regulă sâmbăta şi duminica şi la concediu de odihna de minim 21 de zile, concedii fără plată pentru rezolvarea unor situaţii personale salariaţii, concedii de formare profesională şi alte concedii stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin regulamentul intern.
7. Care sunt drepturile salariale de care beneficiază angajatul?
Pentru munca prestată în baza contractului individual de muncă fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani. La stabilirea şi la acordarea salariului este interzisă orice discriminare pe criterii de sex, orientare sexuală, caracteristici genetice, vârstă, apartenenţă naţională, rasă, culoare, etnie, religie, opţiune politică, origine socială, handicap, situaţie sau responsabilitate familială, apartenenţă ori activitate sindicală. Anual, prin contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional, este stabilit salariul minim. Pentru anul 2008 valoarea salariului minim este de 500 RON.
11
CAPITOLUL IV VALOAREA IMPOZITELOR PE SALARII ŞI COTELE CONTRIBUŢIILOR DE ASIGURARI SOCIALE
În România fiecare angajat şi angajator contribuie la bugetul asigurărilor sociale, la fondul de sănătate, la fondul pentru şomaj precum şi la bugetul de stat, prin impozitul pe salariu.
Pentru anul 2008 cotele de contribuţie de asigurări sociale au fost stabilite după cum urmează:
1). În perioada 1 ianuarie - 30 noiembrie 2008:
a) pentru condiţii normale de muncă 29%;
b) pentru condiţii deosebite de muncă 34%;
c) pentru condiţii speciale de muncă 39%.
2). Începând cu 1 decembrie 2008:
a) pentru condiţii normale de muncă 27,5%;
b) pentru condiţii deosebite de muncă 32,5%;
c) pentru condiţii speciale de muncă 37,5%.
Alte cote de contribuţii sociale:
1) Cota contribuţiei individuale de asigurări sociale este de 9,5%, indiferent de condiţiile de muncă;
2) Cota contribuţiei individuale datorată la bugetul asigurărilor pentru şomaj este de 0,5%;
Impozitul pe salariu este de 16%.
Cotele contribuţiilor sociale şi valoarea altor impozite se stabilesc în fiecare an prin Legea bugetului asigurărilor sociale de stat şi Legea Bugetului de stat.
12
CAPITOLUL V RECUNOAŞTEREA DIPLOMELOR ŞI CALIFICĂRILOR
În ceea ce priveşte recunoaşterea diplomelor obţinute de cetăţenii statelor terţe în cadrul sistemelor de învăţământ, dosarul care va fi înaintat de firma angajatoare în acest sens va cuprinde:
1). Cerere tip adresată Ministerului Educaţiei şi Cercetării, prin care se solicită recunoaşterea actului de studiu (se vor menţiona adresa şi telefonul firmei);
2). Număr de la registratură;
3). Actul de studii în copie xerox legalizată, dacă este în limba română, sau traducere legalizată în original, în caz contrar;
4). Copie xerox după paşaportul cetăţeanului străin (pagina/paginile care cuprind datele de identificare);
5). Adresă din partea firmei cu specificarea postului pe care respectiva persoană urmează să îl ocupe;
6). Copie după certificatul de înmatriculare al firmei;
7). Delegaţie pentru un angajat al companiei, care va depune dosarul şi va ridica atestatul de recunoaştere;
8). Dovada achitării sumelor percepute pentru recunoaşterea atestatului, în original sau copie certificată.
NOTĂ: Actele de studii vor purta (pentru validare) Apostilla Convenţiei de la Haga (pentru statele care sunt parte la convenţie) sau Supralegalizare sau vor fi însoţite de adeverinţa de autentificare emisă de către autorităţile competente din ţara de provenienţă având în vedere că, în condiţiile unei recunoaşteri automate, prevalează recunoaşterea instituţiei de învăţământ din statul de origine.
Pentru mai multe informaţii, cei interesaţi pot consulta adresa www.cnred.edu.ro .
13
CAPITOLUL VI PENSII ŞI ALTE PRESTAŢII PE TERMEN SCURT
1. În ce condiţii pot beneficia cetăţenii străini de pensie în România?
Dacă îndeplinesc condiţiile cerute de legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi şi asigurări sociale, străinii asiguraţi pot beneficia de toate drepturile oferite de această lege.
2. Care sunt tipurile de pensii de care pot beneficia cetăţenii straini?
Sunt patru tipuri de pensii:
a) pensie pentru limită de varstă
b) pensie anticipată/ anticipată parţială
c) pensia de invaliditate
d) pensie de urmaş
3. În ce condiţii poate beneficia de pensia pentru limită de varstă?
Pentru a beneficia de acest tip de pensie se au în vedere două aspecte:
a) vârsta standard de pensionare în prezent (ianuarie 2008):
pentru femei: 58 ani şi 3 luni (până în 2015 va ajunge la 60ani)
pentru bărbaţi: 63 ani şi 3 luni (până în 2015 va ajunge la 65ani)
b) stagiul minim de cotizare:
atât pentru femei cât şi pentru bărbaţi este în prezent de 11 ani şi 6 luni (până în 2015 va ajunge la 15 ani)
Stagiul complet de cotizare este în prezent:
pentru femei: 26 ani şi 6 luni (până în 2015 va ajunge la 30 ani)
pentru bărbaţi: 31 ani şi 6 luni (până în 2015 va ajunge la 35 ani)
4. În ce condiţii poate beneficia de pensia anticipată sau de pensie anticipată parţială?
Persoanele asigurate pot solicita pensie anticipată cu cel mult 5 ani înaintea împlinirii vârstelor-standard de pensionare, dacă au depăşit stagiul complet de cotizare cu cel puţin 10 ani.
Persoanele asigurate care au realizat stagiile complete de cotizare prevăzute de lege, precum şi cele care au depăşit stagiul complet de cotizare cu până la 10 ani pot solicita pensie anticipată parţială cu reducerea vârstelor-standard de pensionare cu cel mult 5 ani.
14
5. În ce condiţii poate beneficia de pensia de invaliditate?
Pot beneficia de pensie de invaliditate asiguraţii care şi-au pierdut total sau cel puţin jumătate din capacitatea de muncă, datorită:
a) accidentelor de munca, conform legii;
b) bolilor profesionale si tuberculozei;
c) bolilor obisnuite si accidentelor care nu au legatura cu munca.
Stagiile de cotizare necesare obţinerii unei pensii de invaliditate sunt:
(1) în cazul asiguraţilor care şi-au pierdut capacitatea de muncă din cauza unei boli obişnuite sau a unor accidente care nu au legătură cu munca:
Vârsta asiguratului în momentul ivirii invalidităţii
Stagiul de cotizare necesar (ani)
Sub 25 ani
5
25-31 ani
8
31 -37 ani
11
37-43 ani
14
43-49 ani
18
49-55 ani
22
Peste 55 ani
25
(2) cel puţin jumătate din stagiul de cotizare necesar, prevăzut în tabelul de mai sus, dacă a fost realizat de:
- asiguraţi până la data ivirii invalidităţii;
- asiguraţi în condiţii de handicap preexistent calităţii de asigurat, în raport cu vârsta avută la data expertizării.
(3) Indiferent de stagiul de cotizare realizat, dacă invaliditatea s-a ivit ca urmare a unui accident de muncă, a unei boli profesionale, a tuberculozei, în timpul şi din cauza îndeplinirii obligaţiilor militare prevăzute de lege.
(4) Indiferent de stagiul de cotizare realizat, dacă invaliditatea s-a ivit ca urmare a participării la lupta pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989 sau la evenimentele revoluţionare din decembrie 1989 şi dacă erau cuprinşi într-un sistem de asigurări sociale anterior datei ivirii invalidităţii din această cauză.
6. În ce condiţii poate beneficia de pensia de urmaş?
Dacă asiguratul decedat îndeplineşte condiţiile pentru obţinerea unei pensii, au dreptul la pensie de urmaş:
a) Copiii:
- până la vârsta de 16 ani;
- dacă îşi continuă studiile într-o formă de învăţământ organizată potrivit legii, până la terminarea acestora, fără a depăşi vârsta de 26 de ani;
15
- pe toată durata invalidităţii de orice grad, dacă aceasta s-a ivit în perioada în care se aflau în una dintre situaţiile prevăzute mai sus.
b) Soţul supravieţuitor:
- la împlinirea vârstei-standard de pensionare, dacă durata căsătoriei a fost de cel puţin 15 ani. Dacă durata căsătoriei a fost mai mică de 15 ani, dar de cel puţin 10 ani, cuantumul pensiei de urmaş cuvenit se diminuează cu 0,5% pentru fiecare lună, respectiv 6,0% pentru fiecare an de căsătorie în minus;
- indiferent de vârstă, pe perioada în care este invalid degradul I sau II, dacă durata căsătoriei a fost de cel puţin 1 an;
- indiferent de vârstă şi de durata căsătoriei, dacă decesul soţului susţinător s-a produs ca urmare a unui accident de muncă, a unei boli profesionale sau a tuberculozei şi dacă nu realizează venituri lunare dintr-o activitate profesională pentru care asigurarea este obligatorie sau acestea sunt mai mici de o pătrime din salariul mediu brut, utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat;
- care nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege, pe o perioadă de 6 luni de la data decesului, dacă în această perioadă nu realizează venituri lunare dintr-o activitate profesională pentru care asigurarea este obligatorie sau acestea sunt mai mici de o pătrime din salariul mediu brut pe economie;
- care are în îngrijire la data decesului susţinătorului unul sau mai mulţi copii în vârstă de până la 7 ani, până la data împlinirii de către ultimul copil a vârstei de 7 ani, în perioadele în care nu realizează venituri lunare dintr-o activitate profesională pentru care asigurarea este obligatorie sau acestea sunt mai mici de o pătrime din salariul mediu brut, utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat.
Soţul supravieţuitor care are dreptul la o pensie proprie şi îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru obţinerea pensiei de urmaş după soţul decedat poate opta pentru cea mai avantajoasă pensie.
7. De ce alte prestaţii pot beneficia cetăţenii străini?
Cetăţenii străini pot beneficia şi de alte prestaţii pe termen scurt cum ar fi:
a) ajutorul de deces;
b) bilete de tratament.
8. În ce condiţii pot beneficia de ajutorul de deces şi ce valuare are acesta?
Ajutorul de deces se acordă, la cerere, în cazul decesului asiguratului, al pensionarului sau al unui membru de familie aflat în întreţinerea acestuia.
Cuantumul ajutorului de deces pentru anul 2008 este de 1550 RON, în cazul decesului pensionarului sau asiguratului. În cazul decesului unui membru de familie al asiguratului/pensionarului care nu are drept propriu de asigurări sociale şi se află în întreţinerea acestuia, ajutorul de deces se acordă titularului. Cuantumul ajutorului de deces în acest caz este de jumătate din valoarea prevăzută pentru asiguraţi (pentru anul 2008, 775 RON).
16
9. În ce condiţii pot beneficia de bilete de tratament?
Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale asigură trimiterea la tratament balnear pentru recuperarea capacităţii de muncă a asiguraţilor şi pentru menţinerea stării de sănătate a pensionarilor. În anul 2008 se vor acorda bilete de tratament pentru un număr de până la 550.000 de locuri, din care 450.000 de locuri la tratament balnear şi 100.000 de locuri la odihnă. Din numărul total de 450.000 de locuri la tratament balnear se poate utiliza în cadrul sistemului de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale un număr de până la 10.000 de locuri. Biletele de tratament se obţin de la casele judeţene de pensii, respectiv casele locale de pensii ale municipiului Bucureşti.
17
CAPITOLUL VII ASIGURAREA MEDICALĂ*
Un cetăţean străin care are domiciliul sau reşedinţa în România, pentru a beneficia de pachetul de servicii medicale pentru persoanele care se asigură facultativ, trebuie să se asigure la casele de asigurări sociale de sănătate judeţene şi a municipiului Bucureşti în caz contrar, dacă apeleaza la serviciile furnizorilor de servicii medicale va suporta contravaloarea serviciilor prestate.
Conform prevederilor art. 211 din Legea nr. 95/2006 sunt asiguraţi, potrivit prezentei legi, toţi cetăţenii români cu domiciliul în ţară, precum şi cetăţenii străini şi apatrizii care au solicitat şi obţinut prelungirea dreptului de şedere temporară sau au domiciliul în România şi fac dovada plăţii contribuţiei la fond, în condiţiile prezentei legi.
Conform prevederilor art. 214 din Legea nr. 95/2006 "(1) Persoanele asigurate din statele cu care România a încheiat documente internaţionale cu prevederi în domeniul sănătăţii beneficiază de servicii medicale şi alte prestaţii acordate pe teritoriul României, în condiţiile prevăzute de respectivele documente internaţionale.
Asigurarea socială de sănătate este facultativă pentru urmatoarele categorii de persoane care nu se încadrează în prevederile alin. (1):
a) membrii misiunilor diplomatice acreditate în România;
b) cetăţenii străini şi apatrizii care se află temporar în ţară, fără a solicita viza de lunga şedere;
c) cetăţenii români cu domiciliul în străinătate care se află temporar în ţară."
Conform prevederilor art. 2 din Ordinul nr. 221/2005:
(1) Calitatea de asigurat o au toţi cetăţenii români cu domiciliul în ţară, precum şi cetaţenii străini şi apatrizii care au domiciliul în România sau au solicitat şi obţinut prelungirea dreptului de şedere temporară în România în condiţiile legii şi fac dovada plăţii contribuţiei de asigurari sociale de sănătate la fond, denumită în continuare contribuţie, în condiţiile legii şi ale prezentelor norme metodologice.
(2) Calitatea de asigurat încetează odată cu pierderea dreptului de domiciliu sau de şedere în România, cu decesul sau cu declararea judecătorească a morţii asiguratului.
(3) Drepturile de asigurare încetează după 3 luni de la ultima plată a contribuţiei.
(4) Cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene şi ai altor state cu care România a încheiat acorduri, înţelegeri, convenţii sau protocoale internaţionale cu prevederi în domeniul sănătăţii beneficiază de acoperirea serviciilor medicale acordate pe teritoriul României, în condiţiile prevăzute de acordurile, înţelegerile, convenţiile sau protocoalele încheiate între România şi ţara respectivă.
(5) Asigurarea socială de sănătate este facultativă pentru urmatoarele categorii de persoane care nu se încadrează în prevederile alin. (4):
a) membrii misiunilor diplomatice acreditate în România;
b) cetăţenii străini şi apatrizii care se află temporar în ţară;
* Text preluat de pe www.cnas.ro. Pentru informaţii suplimentare: www.cnas.ro
18
c) cetăţenii români cu domiciliul în străinătate, care se află temporar în ţară.
(6) Prin sintagma: „care se află temporar în ţară”, se înţelege vizita, turismul, misiunea, transportul, activităţile sportive, activităţile culturale, ştiinţifice, umanitare, tratamentul medical de scurtă durată sau alte situaţii asemănătoare, efectuate de către cetăţenii români cu domiciliul în străinătate, precum şi de cetăţenii străini şi apatrizi."
Conform prevederilor art. 18 din Ordinul nr. 221/2005:
1. Pentru asiguraţii prevăzuţi la art. 7 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 150/2002, cu modificările şi completările ulterioare, contribuţia lunară se calculează prin aplicarea cotei de 13,5% la valoarea a două salarii de bază minime brute pe ţară pentru un pachet de servicii stabilit prin contractul-cadru, înceând cu luna în care s-a făcut solicitarea privind asigurarea socială de sănătate.
2. Cetăţenii străini şi apatrizii care solicită prelungirea dreptului de şedere temporară în România în condiţiile legislaţiei care reglementează regimul străinilor în România au obligaţia plăţii unei contribuţii sub forma unei cote de 6,5%, calculată asupra veniturilor impozabile realizate pe teritoriul României, conform art. 51 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 150/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
3. Persoanele menţionate la alin. (2) care nu realizează venituri impozabile pe teritoriul României şi care nu fac dovada calităţii de asigurat vor achita o contribuţie lunară calculată prin aplicarea cotei de 6,5% la valoarea unui salariu de bază minim brut pe ţară.
19
CAPITOLUL VIII ŞOMAJUL
1. Se pot asigura cetăţenii străini în sistemul asigurărilor pentru şomaj?
Cetăţenii străini sau apatrizi care, pe perioada în care au domiciliul sau reşedinţa în România, sunt încadraţi în muncă sau realizează venituri în condiţiile legii se pot asigura în sistemul asigurărilor pentru şomaj.
2. Ce condiţii trebuie să îndeplinească cetăţenii străini sau apatrizi pentru a putea beneficia de prestaţii de şomaj?
Pentru a beneficia de prestaţii de şomaj, cetăţenii străini sau apatrizi care au lucrat în România şi se află în situaţie de şomaj trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii:
- să aibă un stagiu de cotizare de minimum 12 luni în ultimele 24 de luni care preced data înregistrării cererii pentru acordarea prestaţiei de şomaj;
- să nu realizeaze venituri sau să realizeze din activităţi autorizate potrivit legii venituri mai mici decât salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată;
- să nu îndeplinească condiţiile de pensionare;
- să fie înregistraţi la agenţia pentru ocuparea forţei de muncă în a cărei rază teritorială îşi au domiciliul sau reşedinţa.
3. Ce contribuţii de asigurări de şomaj trebuie să plătească asiguraţii?
Asiguraţii au obligaţia să plătească contribuţiile de asigurări de şomaj, după cum urmează:
- în calitate de salariat:
1. angajatului i se opreşte 0,5% din salariu de către angajator
2. angatatorul va plăti o contribuţie de 1% aplicată sumei veniturilor
- în calitate de lucrător independent: asigurarea este facultativă, contribuţia la bugetul asigurărilor pentru şomaj reprezintă 1,5% din venitul lunar declarat în contractul de asigurare
4. În ce condiţii se acordă prestaţiile de şomaj?
Prestaţia de şomaj se acordă şomerilor, pe perioade diferenţiate în funcţie de stagiul de cotizare, după cum urmează:
- 6 luni, pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puţin 1 an;
- 9 luni, pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puţin 5 ani;
20
- 12 luni, pentru persoanele cu un stagiu de cotizare mai mare de 10 ani.
5. Care este cuantumul prestaţiei de şomaj?
Cuantumul prestaţiei de şomaj este:
- 3% pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puţin 3 ani;
- 5% pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puţin 5 ani;
- 7% pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puţin 10 ani;
- 10% pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puţin 20 ani.
21
CAPITOLUL IX LEGISLAŢIE RELEVANTĂ
1. ORDONANŢA DE URGENŢĂ Nr. 56 din 20 iunie 2007, privind încadrarea în muncă şi detaşarea străinilor pe teritoriul României;
2. ORDONANŢA DE URGENŢĂ Nr. 194 din 12 decembrie 2002 ) *** Republicată, privind regimul străinilor în România;
3. Legea Nr. 19 din 17 martie 2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi şi asigurări sociale;
4. Legea Nr. 200/2004 privind recunoaşterea diplomelor şi calificărilor profesionale pentru profesiile reglementate din România;
5. Legea Nr. 53 din 24 ianuarie 2003- Codul Muncii;
22
CAPITOLUL X INSTITUŢII, ADRESE, LINK-URI UTILE
www.mmssf.ro (Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse)
www.inspectmun.ro (Inspecţia Muncii)
www.aps.mai.gov.ro (Oficiul Român pentru Imigrări)
www.insse.ro (Institutul Naţional de Statistică)
www.mfinante.ro (Ministerul Economiei şi Finanţelor)
www.cnas.ro (Casa Naţională de Asigurări de Sănătate)
www.anofm.ro(Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă)
www.cnpas.org (Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale)
23