Stabilirea obligatiilor de plata se efectueaza pentru fiecare impozit, taxa sau contributie cuprinsa in vectorul fiscal atasat fiecarui contribuabil si pentru fiecare perioada fiscala pentru care nu au fost depuse declaratii prin estimare, dupa regulile proprii impozitului, taxei sau contributiei supuse impunerii din oficiu, explica Directia Generala a Finantelor Publice Valcea intr-o informare publicata pe pagina sa de internet.
Stabilirea din oficiu se face in cadrul perioadei de prescriptie si nu priveste perioadele pentru care obligatiile fiscale au facut obiectul unei inspectii fiscale.
Atentie! Creantele fiscale se prescriu in 5 ani, conform Codului de procedura fiscala. Detalii aici.
Cuantumul impozitelor, taxelor si contributiilor se stabileste sub rezerva verificarii ulterioare.
Trebuie sa stiti ca nu pot fi stabilite din oficiu impozitele, taxele si contributiile cu regim de stabilire prin autoimpunere sau retinere la sursa pentru:
- contribuabilii declarati inactivi;
- contribuabilii care beneficiaza de regimul de declarare derogatoriu, pentru perioada pentru care acesta a fost aprobat;
- obligatiile fiscale stabilite ca urmare a actiunii de inspectie fiscala;
- persoanele fizice, pentru impozitul pe venit.
Conditii obligatorii pentru Fisc
Pentru a putea sa stabileasca din oficiu obligatiile de plata, Fiscul trebuie sa notifice mai intai contribuabilii care nu si-au depus declaratiile fiscale.
Concret, ANAF identifica contribuabilii care aveau obligatia declararii impozitelor, taxelor si contributiilor cuprinse in vectorul fiscal si care nu s-au achitat de aceasta obligatie la termen si editeaza Lista contribuabililor care nu si-au indeplinit obligatiile declarative prin intocmirea Referatului privind impunerea din oficiu.
Apoi, ii notifica pe contribuabili din Lista in legatura cu depasirea termenului legal de depunere a declaratiilor prin transmiterea unei instiintari. Documentul se comunica in termen de 15 zile de la expirarea termenului legal de depunere a declaratiilor fiscale.
Dupa primirea instiintarilor, contribuabilii au la dispozitie 20 de zile sa depuna declaratiile restante, iar daca fac acest lucru vor scapa de procedura de stabilire din oficiu a obligatiilor de plata.
Impunerea din oficiu in sistem automat
Dupa ce expira cele 20 de zile, organul fiscal va verifica daca pentru fiecare contribuabil cuprins in lista mentionata mai sus si pentru fiecare impozit, taxa sau contributie care urmeaza a fi impuse din oficiu exista cel putin 4 declaratii fiscale in perioada supusa analizei.
Perioada supusa analizei este o perioada anterioara de 24 de luni, pentru obligatiile fiscale cu termen de declarare lunar, sau de 36 de luni, pentru obligatiile fiscale cu termen de declarare trimestrial sau semestrial.
In cazul in care organul fiscal va identifica cele 4 declaratii fiscale in perioada supusa analizei, va aplica procedura de impunere in sistem automat. Suma stabilita din oficiu se calculeaza ca medie aritmetica a sumelor de plata (pozitive) reprezentand impozite, taxe sau contributii declarate de contribuabil in perioada supusa analizei, actualizata pentru fiecare an fiscal cuprins in perioada de analiza, cu indicele anual al preturilor de consum. Daca perioada de analiza se refera numai la anul curent pentru care se efectueaza impunerea din oficiu, sumele nu se actualizeaza cu indicele preturilor de consum.
Impunerea din oficiu pe baza analizei documentare
In cazul in care, in perioada supusa analizei, nu se identifica cele 4 declaratii fiscale in perioada supusa analizei sau in cazul in care obligatia fiscala calculata prin procedura automata este egala cu zero, procedura de impunere din oficiu se va realiza pe baza analizei documentare.
Atentie! Pe baza analizei documentare, se va stabili din oficiu si impozitul pe profit datorat de organizatiile nonprofit si societatile care obtin venituri majoritar din cultura cerealelor si a plantelor tehnice, pomicultura si viticultura.
Analiza documentara se efectueaza pe baza documentelor si a informatiilor relevante pentru impunere, existente la data inceperii analizei, si anume:
- documente existente la dosarul fiscal al contribuabilului, referitoare la perioade de raportare privind anul in curs sau anii anteriori, dupa caz, din cadrul perioadei de prescriptie a dreptului de a stabili creante fiscale: declaratii fiscale, declaratii informative, fise fiscale, decizii emise de inspectia fiscala;
- situatii financiar-contabile;
- informatii de la terti, obtinute in baza protocoalelor de schimb de informatii incheiate de catre ANAF;
- alte informatii care au relevanta.
Important! In cazul impozitului pe profit, se va avea in vedere si compararea sumelor estimate cu impozitul minim pe perioadele de aplicare, conform Codului fiscal, corespunzator situatiei contribuabilului, determinat pe baza documentelor care ofera informatii privind veniturile realizate (situatii financiare, deconturi de TVA, cereri de inregistrare fiscala etc.).
Dupa efectuarea analizei documentare se intocmeste Referatul privind impunerea din oficiu, in care se consemneaza elementele analizei documentare care stau la baza stabilirii din oficiu a impozitelor, taxelor si contributiilor, precum si rezultatul constatarilor efectuate in scopul stabilirii, din oficiu, a impozitelor, taxelor si contributiilor.
Organul fiscal stabileste obligatia de plata printr-o Decizie de impunere din oficiu pentru impozitele, taxele si contributiile cu regim de stabilire prin autoimpunere sau retinere la sursa, formular 160, care se intocmeste in doua exemplare, din care unul se transmite contribuabilului, iar celalalt se pastreaza la dosarul fiscal.
In cazul in care, in termen de 60 de zile de la data comunicarii deciziei de impunere din oficiu, contribuabilul depune declaratia fiscala privind obligatiile care au format obiectul deciziei, decizia de impunere din oficiu se desfiinteaza la data depunerii declaratiei fiscale prin emiterea Deciziei de desfiintare a deciziei de impunere din oficiu si comunicarea acesteia contribuabilului conform art. 44 din Codul de procedura fiscala.
Cum iti stabileste Fiscul, din oficiu, TVA de plata
Pentru a stabili din oficiu taxa pe valoarea adaugata datorata de contribuabil, Fiscul utilizeaza informatiile privind taxa pe valoarea adaugata colectata din decontul de TVA depus de persoanele impozabile inregistrate in scopuri de TVA, din decizia de corectare a erorilor materiale din decont, informatiile din formularul 394 „Declaratie informativa privind livrarile/prestarile si achizitiile efectuate pe teritoriul national” cuprinse in baza de date, pe o perioada de 12 luni calendaristice anterioare perioadei supuse impunerii din oficiu.
In cazul in care, in cadrul perioadei de analiza de 12 luni, persoana impozabila nu a depus niciunul dintre formularele mentionate, analiza se extinde la o perioada de 24 de luni calendaristice anterioare perioadei supuse impunerii din oficiu.
Dupa identificarea deconturilor depuse de persoanele impozabile, se extrag sumele reprezentand TVA colectata si se calculeaza media acestora.
De asemenea, din baza de date care cuprinde informatiile din formularele 394 se selecteaza TVA totala din Lista achizitiilor de bunuri si servicii efectuate pe teritoriul national pentru care contribuabilul supus impunerii din oficiu figureaza ca furnizor/prestator si se calculeaza media acestora.
Suma medie a TVA colectate obtinuta din deconturile de TVA se compara cu suma medie a TVA colectate obtinuta din declaratiile informative, iar taxa datorata pentru perioada fiscala analizata, stabilita din oficiu, se considera suma medie cea mai mare obtinuta in urma compararii.
In situatia in care, in perioada de 24 de luni supusa analizei, persoana impozabila nu a depus niciun decont de TVA sau despre aceasta nu se regasesc informatii in niciun formular 394, analiza se extinde asupra informatiilor existente in baza de date care cuprinde declaratiile recapitulative (formularul 390 VIES) pe o perioada de 24 de luni calendaristice anterioare. In acest caz, dupa identificarea formularelor 390 depuse de persoana impozabila se calculeaza media valorii achizitiilor intracomunitare de bunuri si de servicii efectuate de respectivul contribuabil, declarate in perioada analizata.
Taxa datorata, stabilita din oficiu, se considera a fi media valorii achizitiilor intracomunitare, inmultita cu cota standard a TVA, in vigoare la data la care se efectueaza impunerea din oficiu, indiferent de perioada fiscala inscrisa in vectorul fiscal.
Exact ca in cazul celorlalte obligatii de plata stabilite din oficiu, sumele utilizate pentru impunerea din oficiu se actualizeaza pentru fiecare an fiscal cuprins in perioada de analiza cu indicele anual al preturilor de consum.
Daca perioada de analiza se refera numai la anul curent pentru care se efectueaza impunerea din oficiu, sumele nu se actualizeaza cu indicele preturilor de consum.