Curtea de Apel Alba Iulia, Sectia comerciala si de contencios administrativ, prin Sentinta civila nr. 282/ 01.11. 2000, a admis actiunea reclamantei si a anulat actele administrative atacate.

Recursul declarat impotriva acestei Sentinte de DGFP Sibiu a fost admis prin Decizia nr. 3811/22.11.2001, pronuntata de Curtea Suprema de Justitie, sectia de contencios administrativ, care a casat hotararea atacata, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, la aceeasi instanta.

Curtea de Apel Alba Iulia, Sectia de contencios administrativ, judecand in fond dupa casare, conform probelor administrate si a indrumarilor date, s-a pronuntat prin Sentinta civila nr. 68/ 10.04.2002, prin care a admis actiunea reclamantei si a anulat Decizia nr. 970/ 30.06.2000, emisa de Ministerul Finantelor Publice si Procesul-verbal nr. 12.145/29.02.2000, intocmit de Administratia Financiara Medias, exonerand reclamanta de plata obligatiilor fiscale.

Impotriva sentintei astfel pronuntate, DGFP Sibiu a declarat recurs, criticand solutia pentru nelegalitate si netemeinicie.

Printre criticile formulate, recurenta a aratat ca in mod gresit instanta de fond a considerat ca in speta este aplicabila interdictia privind doua verificari in aceeasi perioada, deoarece in primul Proces-verbal de control nr. 22.901/ 14.05.1999, organul de control a determinat, pe baza declaratiilor lunare, depuse potrivit legii, de contribuabil, doar majorarile de intarziere aferente obligatiilor bugetare, inscrise de reclamanta in declaratiile respective, iar cel de al doilea control a fost impus de faptul ca s-au constatat elemente noi, pentru care expertul contabil nu a facut nici o precizare in acest sens, astfel ca au fost respectate dispozitiile legale.

Recursul a fost respins, pentru cele ce urmeaza: 

Din analiza actelor de la dosar rezulta ca ne gasim in fata a doua procese-verbale, ambele fiind intocmite de organele fiscale, unul din oficiu si altul la cererea reclamantei, dar care au avut ca obiect impozitul pe profit si impozitul pe salarii datorate de societate in perioada 1 ianuarie 1995-11 septembrie 1999, in functie de care se stabilesc majorarile de intarziere, ambele procese-verbale fiind intocmite de organele fiscale, in conditiile prevazute de OG nr. 70/1997.

Din expertiza contabila efectuata in cauza rezulta ca impozitul pe profit si impozitul pe salarii au fost verificate de catre organele fiscale de doua ori, stabilindu-se obligatii de plata diferite.

Intr-adevar, prin exceptie, conducatorul organului fiscal competent decide reverificarea unei anumite perioade, daca de la data incheierii controlului fiscal si pana la implinirea termenului de prescriptie prevazut de ordonanta, apar date suplimentare necunoscute organului fiscal la data efectuarii controlului, care influenteaza sau modifica rezultatele acestuia.

Or, stabilirea daca reclamanta datoreaza majorari de intarziere aferente impozitului pe profit si a impozitului pe salarii la 30 aprilie 1994, data intrarii in vigoare a OG nr. 68/1999, nu impunea a doua verificare, atata vreme cat au fost indeplinite cerintele art. 19 alin. (2) si cand la primul control s-au stabilit nivelul impozitului datorat si natura acestuia, in functie de nivelul carora se pot stabili si calcula majorarile de intarziere aferente perioadei intarziate, majorarile de intarziere fiind accesoriul impozitului datorat si neplatit in termenul legal.

In consecinta, instanta de fond a pronuntat o sentinta legala si temeinica, astfel ca recursul a fost respins ca nefondat1).

Dupa cum se observa, organele de control au incercat sa demonstreze ca exista motive de aplicare a exceptiei de la regula neefectuarii a doua controale pentru aceeasi perioada. Argumentatia “n-a tinut”, ca sa spunem asa. Din pacate, insa, astfel de “reveniri” si suprapuneri de controale nu sunt o exceptie.

Este abuziv sa fii controlat periodic pentru aceeasi perioada, chiar de catre organe diferite (!) sau de catre organe care isi depasesc atributiile, efectuand acte de control care nu le sunt fixate prin legea de functionare (!!), dar multi contribuabili nu stiu, nu vor sau nu pot sa conteste astfel de controale.

Insa pozitia instantei supreme, reliefata mai sus, nu e deloc singulara: intr-un alt caz s-a intarit ideea ca aceeasi societate comerciala nu poate fi controlata pentru aceeasi perioada si pentru aceleasi impozite, daca nu au aparut date suplimentare necunoscute organului fiscal la data efectuarii primului control2).

In astfel de conditii, sa presupunem ca un contribuabil este controlat, nu se constata ca pentru o anumita perioada ar avea de achitat diferente, insa ulterior, un alt control, stabileste ca, dimpotriva, pentru aceeasi perioada are totusi de achitat diferente si majorari de intarziere. Al doilea proces verbal va fi anulat, in baza practicii instantei supreme, chiar daca el corespunde adevarului! Desigur, trebuie doar sa nu existe conditiile de exceptie aratate in art. 105 alin. 3, reprodus mai sus, dar si aici trebuie sa fie un motiv, nu un pretext cusut cu ata alba!

Note: 

1) CSJ, Sectia contencios administrativ, Decizia nr. 91/2003, in Tanti Anghel, Mihai Bragaru, Codul de procedura fiscala adnotat, ed. Rosetti 2006, pag. 228.

2) ICCJ, Sectia de contencios administrativ si fiscal, Decizia nr. 1705 din 15 martie 2005, conform www.scj.ro.

3) ICCJ, Sectia de contencios administrativ, Decizia nr. 584 din 12 februarie 2004, conform www.scj.ro.

4) ICCJ, Sectia de contencios administrativ si fiscal, Decizia nr. 5816 din 7 decembrie 2005, RDC 2/2006, pag. 149 si urm.

5) ICCJ, Sectia de contencios administrativ, Decizia nr. 266 din 27 ianuarie 2004.

6) ICCJ, Sectia de contencios administrativ, Decizia nr. 7245 din 28 septembrie 2004, conform www.scj.ro.

Sursa: Avocatnet.ro