CJCE: Detasarea lucratorilor vs. salariile dintr-o
conventie colectiva aplicabila la locul
executarii prestatiilor

In temeiul acestor dispozitii, intreprinderea Objekt und Bauregie s-a angajat sa plateasca salariatilor angajati pe santierul penitenciarului din Göttingen-Rosdorf salariile prevazute in conventia colectiva „Constructii si lucrari publice”, aplicabila in materie. 

Or, s-a constatat ca o intreprindere poloneza, subcontractanta a societatii Objekt und Bauregie, nu a platit celor 53 de muncitori care lucrau pe santier decat 46,57 % din salariul minim prevazut, fapt constatat printr-o ordonanta emisa impotriva principalului responsabil al intreprinderii poloneze. 

intrucat contractul de antrepriza a fost reziliat ca urmare a unor anchete penale, landul Saxonia Inferioara si administratorul judiciar al societatii Objekt und Bauregie sunt in dezacord cu privire la problema daca aceasta intreprindere este tinuta sa plateasca o penalitate contractuala in cuantum de 84 934,31 de euro (respectiv 1 % din valoarea contractului) pentru incalcarea angajamentului referitor la salarii. 

Oberlandesgericht Celle (Curte regionala superioara) trebuie sa se pronunte in apel asupra litigiului. Avand indoieli cu privire la legalitatea dispozitiei care prevede o penalitate contractuala, aceasta solicita Curtii de Justitie sa hotarasca daca libertatea de a presta servicii se opune unei obligatii legale potrivit careia adjudecatarul unui contract de achizitii publice de lucrari trebuie sa se angajeze sa plateasca salariatilor sai cel putin remuneratia prevazuta in conventia colectiva aplicabila. 

in hotararea pronuntata aastazi, Curtea concluzioneaza in sensul incompatibilitatii dispozitiilor in cauza cu directiva comunitara privind detasarea lucratorilor. 

in acest sens, Curtea arata ca salariul prevazut in conventia colectiva „Constructii si lucrari publice” nu a fost stabilit potrivit vreuneia dintre modalitatile prevazute in directiva mentionata. intr-adevar, desi in Germania exista un sistem prin care conventiile colective pot fi declarate de generala aplicare, conventia colectiva in cauza nu pare sa fi fost declarata astfel. Pe de alta parte, efectul obligatoriu al conventiei colective „Constructii si lucrari publice” nu se aplica decat unei parti a sectorului constructiilor, in masura in care, pe de o parte, legislatia relevanta nu se aplica decat contractelor de achizitii publice, cu excluderea contractelor cu caracter privat si, pe de alta parte, respectiva conventie colectiva nu a fost declarata de generala aplicare. Prin urmare, legislatia landului nu respecta dispozitiile directivei comunitare privind detasarea lucratorilor, care prevad, in anumite conditii, ca statele membre au dreptul sa impuna salarii minime intreprinderilor cu sediul in alte state membre in cadrul unei prestari de servicii transnationale. 

In continuare, Curtea mai arata ca aceasta interpretare a directivei este confirmata de intelegerea acesteia in lumina principiului libertatii de a presta servicii. in special, Curtea apreciaza ca restrictia privind libertatea de a presta servicii care rezulta din obligatia de a plati salariatilor remuneratia prevazuta in conventia colectiva aplicabila nu este justificata, in speta, de obiectivul de protectie a lucratorilor. 

Intr-adevar, nu s-a stabilit faptul ca protectia care rezulta dintr-un astfel de salariu, care, de altfel, depaseste salariul minim aplicabil in temeiul legii germane privind detasarea lucratorilor, nu este necesara unui lucrator care isi desfasoara activitatea in sectorul constructiilor decat in ipoteza in care acesta este angajat in cadrul unui contract de achizitii publice si nu atunci cand acesta lucreaza in cadrul unui contract cu caracter privat.

Sursa: CJCE