Legea nr. 72/2013 privind masurile pentru combaterea intarzierii in executarea obligatiilor de plata a unor sume de bani rezultand din contracte incheiate intre profesionisti si intre acestia si autoritati contractante a fost publicata in Monitorul Oficial nr. 182 din 2 aprilie 2013 si a intrat in vigoare in trei zile de la publicare, adica
vineri, 5 aprilie 2013.
Prin acest act normativ s-au transpus in legislatia nationala prevederile Directivei 2011/7/CE privind combaterea intarzierii la plata in tranzactiile comerciale, pe care Romania era obligata sa o implementeze in legislatia nationala pana in 16 martie 2013.
Legea privind masurile pentru combaterea intarzierii in executarea obligatiilor de plata a unor sume de bani rezultand din contracte incheiate intre profesionisti si intre acestia si autoritati publice prevede ca reglementarile se vor aplica creantelor certe, lichide si exigibile ce reprezinta obligatii de plata a unor sume de bani
care rezulta din
contracte incheiate intre profesionisti sau intre acestia si autoritatile publice,
contracte avand ca obiect furnizarea de bunuri sau prestarea de servicii.
Prin profesionist, legea intelege orice persoana fizica sau juridica, care exploateaza o intreprindere cu scop lucrativ.
In actul normativ se precizeaza ca
nu sunt incluse in sfera de aplicare a acestei legi
:
- creantele inscrise la masa credala in cadrul unei proceduri de insolventa si creantele ce fac obiectul unui mandat ad-hoc, concordat preventiv ori al unei intelegeri incheiate ca urmare a unei negocieri extrajudiciare de restructurare a datoriilor unei societati;
- contractele incheiate intre profesionisti si consumatori.
Termenele maximale de plata in mediul privat
Legea publicata in aprilie stabileste termene maximale de plata, contractuale si legale
, atat pentru contractele incheiate intre profesionisti, cat si pentru contractele incheietate intre profesionisti si stat.
In ceea ce priveste contractele din mediul privat, termenul legal de plata (aplicabil pentru cazurile in care termenul de plata nu este mentionat intr-un contract)
este de 30 de zile calendaristice
, calculat:
- de la data primirii facturii;
- de la data primirii bunurilor sau prestarii serviciilor, daca data primirii facturii este incerta;
- de la data finalizarii procedurii de receptie (perioada de receptie poate dura cel mult 30 de zile calendaristice de la data primirii bunurilor sau prestarii serviciilor. Prin exceptie, partile pot stipula in contract un termen de receptie mai mare de 30 de zile sub rezerva ca aceasta clauza sa nu fie abuziva).
Pe de alta parte,
termenul de plata contractual (cel stipulat in contract)
in cazul tranzactiilor economice din mediul privat poate fi de
maxim 60 de zile calendaristice
. Totusi, in legea publicata marti se precizeaza ca partile pot mentiona in contract un termen de plata mai mare, dar
care sa nu fie abuziv fata de creditor
.
De asemenea, legea nr. 72/2013 permite plata in transe, actul normativ precizand ca ”partile pot conveni efectuare platii in mod esalonat”.
In cat timp trebuie sa plateasca statul?
Exact ca in cazul tranzactiilor comerciale din mediul privat, termenul legal de plata
pentru bunurile sau serviciile achizionate de stat de la agenti economici privati este de maxim
30 de zile calendaristice
, calculate:
- de la data primirii facturii;
- de la data primirii bunurilor sau prestarii serviciilor, daca data primirii facturii este incerta;
- de la data finalizarii procedurii de receptie (perioada de receptie poate dura cel mult 30 de zile calendaristice de la data primirii bunurilor sau prestarii serviciilor. Prin exceptie, partile pot stipula in contract un termen de receptie mai mare de 30 de zile sub rezerva ca aceasta clauza sa nu fie abuziva).
Atentie!
In cazul contractelor dintre stat si mediul privat, legea mai prevede ca partile nu pot conveni cu privire la data emiterii/primirii facturii
, iar orice clauza prin care se stipuleaza un asemenea lucru este
lovita de nulitate absoluta
.
Noile reglementari prevad totusi si un
termen legal de plata
derogatoriu,
de maxim 60 de zile calendaristice,
de care beneficiaza doar institutiile publice din domeniul sanatatii si entitatile publice care furnizeaza servicii medicale de sanatate.
In mod similar termenului legal, si termenul de plata contractua
l
(cel stipulat in contract)
in ceea ce priveste contractele dintre stat si profesionisti
,
este tot de maxim 30 de zile
.
"In mod exceptional, partile pot stipula un termen de plata de plata de maxim 60 de zile calendaristice, daca acesta este
stabilit expres in contract si in documentatia achizitiei
si este obiectiv justificat, tinand cont de natura sau caracteristicile specifice ale contractului, sub rezerva ca aceasta clauza sa nu fie abuziva”, se mai arata in actul normativ.
Nu platesti la timp? Achiti o dobanda penalizatoare
Legea termenelor maximale de plata stabileste ca atat statul, cat si agentii economici din mediul privat datoreaza dobanzi penalizatoare,
in cazul in care nu isi achita la timp bunurile sau serviciile achizionate.
Potrivit Legii nr. 72/2013, dobanda penalizatoare curge de la scadenta pana la momentul platii si se calculeaza potrivit art. 3 din OG nr.13/2011, in cazul in care nu s-a stabilit o alta valoare prin contract.
In prezent, dobanda legala penalizatoare se calculeaza la nivelul ratei dobanzii de referinta a BNR (5,25% in acest moment) plus patru puncte procentuale. Totusi, actul normativ publicat marti modifica si art. 3 din OG nr. 13/2011, majorand dobanda legala penalizatoare. Astfel, incepand de vineri, aceasta dobanda va fi calculata
la nivelul ratei dobanzii de referinta plus opt puncte procentuale.
Debitorii pot plati si o despagubire minima, daca intarzie cu platile
"Creditorul poate pretinde daune-interese pentru toate cheltuielile facute pentru recuperarea creantei, in conditiile neexecutarii la timp a obligatiei de plata de catre debitor", se arata in legea aplicabila din aprilie.
Mai mult decat atat, din prima zi de intarziere la plata, creditorul are dreptul automat sa solicite debitorului o
despagubire minima de 40 de euro (contravaloarea in lei)
, suma fiind suplimentara cheltuielilor aferente unei eventuale proceduri de executare silita.
Legea sau contractul? Care stabileste in cat timp trebuie sa ne achitam facturile catre partenerii de afaceri
Desi prevederile au intrat in vigoare de mai bine de jumatate de an, exista inca nelamuriri in mediul privat, firmele nestiind ce reglementari trebuie sa aplice cu prioritate: cele prevazute de lege sau prevederile cuprinse in contractele pe care ele le incheie cu furnizorii de bunuri sau servicii.
"Din interpretarea sistematica a prevederilor legale s-ar parea ca vointa legiuitorului a fost ca aceste clauze (cele stipulate in lege – n.red.) sa se aplice dincolo de vointa exprimata a partilor contractuale, in sensul ca legea isi gaseste aplicarea indiferent de ceea ce au scris partile in contract",
a explicat avocatul Madalin Niculeasa de la Niculeasa Law Office, in luna aprilie, pentru AvocatNet.ro
.
Avocatul a argumentat aceasta interpretare explicand ca, atunci cand legiuitorul a dorit sa lase partilor libertatea de a decide asupra anumitor aspecte a facut lucrul acesta in mod expres. Exemple in acest sens sunt, conform lui Madalin Niculeasa, articolele 4 si 5 din Legea nr. 72/2013, unde se precizeaza ca partile unui contract au dreptul sa stabileasca nivelul dobanzii pentru plata cu intarziere, dar si termene contractuale de plata mai mari decat ce prevede legea sau plati esalonate.
Stiri 
