Contabilitate Bucuresti - Contabilitate - Consultanta Contabilitate - Servicii de calitate pentru afacerea Ta ! - Formarea profesionala a salariatilor

Dreptul la formarea profesionala este prevazut printre principalele drepturi ale salariatului, conform art. 39 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii[1] iar asigurarea acestuia reprezinta obligatie pentru angajator, in temeiul art. 40 aln. (2) lit. c) din acelasi cod.

In sprijinul celor doua parti ale contractului de munca, art. 21 alin. (2) lit. h) din Codul fiscal² , stipuleaza ca unii angajatori au posibilitatea determinarii profitului impozabil si prin deducerea cheltuielilor ocazionate de formarea si perfectionarea profesionala a personalului.

De asemenea, potrivit art. 141 alin. (1) lit. f) din Codul fiscal, activitatea de invatamant prevazuta in Legea invatamantului nr. 84/1995³ , formarea profesionala a adultilor, activitatea de formare profesionala a adultilor reglementata de Ordonanta Guvernului nr. 129/2000 privind formarea profesionala a adultilor⁴ , precum si prestarile de servicii si livrarile de bunuri strans legate de aceste activitati, efectuate de orice entitate, indiferent de forma de proprietate a acesteia sunt scutite de taxa pe valoarea adaugata.

Angajarea optima a persoanelor in vederea desfasurarii oricarei activitati economice se face in functie de competenta, “consistenta” acesteia, in ceea ce ne priveste, fiind data in principal de experienta in munca (ca si cale non-formala de pregatire) - dar numai daca este “insotita” de preocuparea individuala accentuata pentru pefectionare (autoinstruirea) - si in subsidiar de pregatirea formala a salariatilor. Desigur, cele doua modalitati sunt strans legate si trebuie impletite eficient - pe de o parte, experienta conduce la obtinerea cunostintelor iar pe de alta parte acestea sunt valorificate de experienta.
De aceea, avandu-se in vedere stabilirea organizarii si functionarii unitatii ca prerogativa a angajatorului, conform art. 40 alin. (1) lit. a) din Codul muncii, fiecare va analiza intre:

1. avantajul angajarii personalului superior calificat, cu o bogata experienta profesionala, care “reclama”, insa, pachete salariale consistente pentru perfomanta ce o “promit” si implica astfel costuri ascunse ale formarii profesionale;

2. avantajul de a obtine aceste standarde prin eforturile proprii, ce implica anumite costuri financiare dar cu posibilitatea unor deduceri fiscale semnificative de la obligatiile de plata catre stat, “insotite” si de fidelizarea beneficiarilor formarii profesionale - “investitia” in acestia fiind “amortizata” cu ajutorul actelor aditionale care, insa, depinde de indeplinirea unor conditii stabilite prin lege, de stricta interpretare.

In acest sens, art. 195 din Codul muncii stipuleaza ca salariatii care au beneficiat de un curs sau un stagiu de formare profesionala mai mare de 60 de zile in conditiile art. 194 alin. (2) lit. b) si alin. (3) din acelasi cod nu pot avea initiativa incetarii contractului individual de munca o perioada de cel putin 3 ani de la data absolvirii cursurilor sau stagiului de formare profesionala.

Durata obligatiei salariatului de a presta munca in favoarea angajatorului care a suportat cheltuielile ocazionate de formarea profesionala, precum si orice alte aspecte in legatura cu obligatiile salariatului, ulterioare formarii profesionale, se stabilesc prin act aditional la contractul individual de munca.

Nerespectarea de catre salariat a obligatiei de mai sus determina restituirea tuturor cheltuielilor ocazionate de pregatirea sa profesionala, proportional cu perioada nelucrata din perioada stabilita conform actului aditional la contractul individual de munca.

Mai exact, incidenta prevederilor art. 195 din Codul muncii are loc doar in urmatoarele conditii ce se cer a fi indeplinite cumulativ: 1. formarea profesionala a fost initiata de angajator si a avut o durata mai mare de 60 de zile;
2. toate cheltuielile ocazionate de aceasta participare au fost suportate de catre angajator;
3. participarea a presupus scoaterea din activitate a salariatului pentru o perioada mai mare de 25% din durata zilnica a timpului normal de lucru ori a presupus scoaterea integrala din activitate.

Ratiunea este aceea ca dreptul la formarea profesionala, caruia ii corespund obligatiile corelative de mai sus, poate fi limitat doar prin norme de stricta interpretare si aplicare, in considerarea art. 38 din Codul muncii care stipuleaza ca salariatii nu pot renunta la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege; orice tranzactie prin care se urmareste renuntarea la drepturile recunoscute de lege salariatilor sau limitarea acestor drepturi este lovita de nulitate.

Deci orice act aditional determinat de alte conditii decat cele de mai sus este lovit de nulitate. Constatarea nulitatii si stabilirea, potrivit legii, a efectelor acesteia se pot face prin acordul partilor iar daca partile nu se inteleg, nulitatea se pronunta de catre instanta judecatoreasca, in conformitate cu alin. (6), respectiv alin. (7) al art. 57 din Codul muncii.

(A se vedea si A. Cioriciu Stefanescu, Actele aditionale de formare profesionala prin care se urmareste "legarea" unui salariat de angajator, pe www.ContractdeMunca.ro)

Note:
¹Legea nr. 53/2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 72 din 05.02.2003, modificata si completata.
²Legea nr. 571/2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 927 din 23.12.2003, modificata si completata.
³Republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 606 din 10.12.1999, modificata si completata.
⁴Republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 711 din 02.09.2002, modificata si completata.