Contractul de depozit insa, ca si alte contracte reale, poate fi precedat de o promisiune, de un antecontract de depozit care se poate perfecta prin simplul acord al partilor. 

Depozitarul care pretinde o remuneratie (suma de bani sau alt avantaj patrimonial) pentru serviciile prestate trebuie sa dovedeasca stipularea si cuantumul remuneratiei. Daca depozitarul desfasoara activitatea de pastrare cu caracter profesional (nu ocazional) depozitul urmeaza sa fie prezumat cu titlu oneros. 

Depozitul cu titlu gratuit este un contract unilateral intrucat, din momentul incheierii sale, naste obligatii numai in sarcina depozitarului.

Daca depozitul este cu titlu oneros, intrucat partile isi asuma – din momentul incheierii contractului – obligatii reciproce si interdependente, raporturile dintre parti vor fi guvernate de regulile aplicabile contractelor sinalagmatice. Depozitul este cun contract creator de raporturi de obligatii intre parti. Prin incheierea acestui contract nu se transmite dreptul de proprietate si nici chiar posesiunea lucrului asupra depozitarului. El devine un simplu detentor precar. Codul civil distinge doua feluri de depozit: depozitul propriu-zis si sechestrul (art. 1592). Acesta din urma se deosebeste de depozitul propriu-zis prin faptul ca are ca obiect bunuri litigioase, inclusiv imobile, si poate fi nu numai conventional, dar si judiciar.

Intre cele doua parti trebuie sa existe un acord de vointa, pentru ca prin contractul de depozit se creeaza obligatii si drepturi pentru ambele parti.

Obligatiile depozitarului:
– sa pastreze bunurile primite in depozit si sa se ingrijeasca de ele asa cum se ingrijeste de bunurile sale, in functie de conditiile specifice fiecarui bun;
– sa asigure integritatea bunurilor ce i s-au incredintat, sa ia masuri de prevenire a deteriorarii sau degradarii lor;
– sa nu foloseasca bunurile in interes personal (fara acordul deponentului);
– sa nu instraineze bunurile care fac obiectul prezentului contract;
– sa ia masuri pentru asigurarea si garantarea secretului depozitului;
– sa restituie bunurile in starea in care au fost preluate la expirarea duratei prezentului contract sau la cererea deponentului. 
Restituirea bunurilor se va face de la locul de depozitare pe cheltuiala deponentului;
– sa verifice starea de pastrare a bunurilor sau, daca apar situatii neprevazute, sa anunte de urgenta pe deponent, iar pana la sosirea acestuia, sau a unui imputernicit al sau, sa ia masurile urgente ce se impun;

Depozitarul are dreptul de retentie, adica sa retina bunurile, in cazul in care deponentul nu le ridica la expirarea duratei contractului, pana cand acesta achita depozitarului pretul convenit sau sumele ramase de plata.

Dupa cum se poate observa, obligatiile uneia dintre parti reprezinta drepturile celeilalte. Deponentul poate cere depozitarului ca bunurile sa fie eliberate unei alte persoane.

Depozitarea unor bunuri necesita incheierea unui contract ce reprezinta conditiile stabilite de semnatari, dar si dovada pentru fiecare parte. 

Articolul 1591 din Codul Civil spune ca: “depozitul, in genere, este un act prin care se primeste lucrul altuia spre a-l pastra si a-l restitui in natura”. Refuzul de restituire a bunului aflat in depozit constituie infractiune de abuz de incredere prevazuta si sanctionata de art 213 Cod penal, dupa cum urmeaza: “Insusirea unui bun mobil al altuia, detinut cu orice titlu, sau dispunerea de acest bun pe nedrept ori refuzul de a-l restitui, se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 4 ani sau cu amenda.

Daca bunul este proprietate privata, cu exceptia cazului cand acesta este in intregime sau in parte al statului, actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate. Impacarea partilor inlatura raspunderea penala”.

Din punct de vedere al dreptului civil, daca depozitarul refuza, fara temei, sa restituie lucrul depozitat, deponentul poate intenta, la alegere, fie o actiune personala, care deriva din contractul de depozit, fie o actiune in revendicare, in calitate de proprietar.

In consecinta, la expirarea termenului pentru care a fost incheiat contractul si notificarea depozitarului, deponentul sau depunatorul are posibilitatea de a depune plangere penala impotriva depozitarului care refuza indeplinirea obligatiei de restituire in natura a bunului depozitat.

Actiunea personala este supusa prescriptiei extinctive, si anume, in cadrul termenului general de prescriptie, care incepe sa curga de la data indeplinirii termenului de depozitare prevazut in contract, iar daca un asemenea termen nu a fost stabilit, prescriptia incepe sa curga, nu de la data refuzului de restituire a bunului depozitat, ci de la data nasterii dreptului la actiune, care coincide cu momentul incheiereii contractului. 

Nota 

- Articolul a fost publicat in nr. 22/2008 al revistei Tribuna Economica.   

Sursa: Avocatnet.ro