Prin Decizia nr. 890/2008 publicata in Monitorul Oficial, in 12 august 2008, Curtea Constitutionala a respins exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 237 alin. (3), (4) si (7) din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale.

Curtea Constitutionala a solutionat, in data de 10 iulie, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 237 alin. (3), (4) si (7) din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale, exceptia ridicata de Avocatul Poporului.

Prin Decizia nr. 890/2008, Curtea Constitutionala a respins exceptia de neconstitutionalitate si a decis ca prevederile criticate nu contravin Constitutiei.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate l-a constituit art. 237 alin. (3), (4) si (7) din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, cu modificarile si completarile ulterioare, dispozitii care au urmatoarea redactare:

„(3) Hotararea tribunalului prin care s-a pronuntat dizolvarea se inregistreaza in registrul comertului, se comunica directiei generale a finantelor publice judetene, respectiv a municipiului Bucuresti, si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a IV-a, pe cheltuiala titularului cererii de dizolvare, acesta putand sa se indrepte impotriva societatii.

(4) In cazul mai multor hotarari judecatoresti de dizolvare, pentru situatiile prevazute la alin. (1), publicitatea se va putea efectua in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a IV-a, in forma unui tabel cuprinzand: codul unic de inregistrare, denumirea, forma juridica si sediul societatii dizolvate, instanta care a dispus dizolvarea, numarul dosarului, numarul si data hotararii de dizolvare. In aceste cazuri, tarifele de publicare in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a IV-a, se reduc cu 50 %. [...]

(7) Daca in termen de 3 luni de la data ramanerii irevocabile a hotararii judecatoresti de dizolvare nu se procedeaza la numirea lichidatorului, judecatorul delegat, la cererea oricarei persoane interesate, numeste un lichidator de pe Lista practicienilor in reorganizare si lichidare, remunerarea acestuia urmand a fi facuta din averea persoanei juridice dizolvate sau,in cazul lipsei acesteia, din fondul de lichidare constituit in temeiul Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.”

Autorul exceptiei sustine ca prevederile criticate contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 21 referitoare la accesul liber la justitie, ale art. 24 alin. (1) referitoare la dreptul la aparare si ale art. 129 referitoare la folosirea cailor de atac, intrucat ele nu sunt previzibile si accesibile, deoarece nu prescriu reguli de procedura clare cu privire la conditiile si termenele in care justitiabilii sa isi poata exercita drepturile procesuale.

Curtea Constitutionala: Dinamismul economiei de piata prin eliminarea societatile comerciale neviabile

Curtea retine ca, potrivit alin. (1) al textului criticat, tribunalul va putea pronunta o hotarare de dizolvare a societatii comerciale in cazurile in care societatea nu mai indeplineste conditiile legale de functionare ca urmare a unor imprejurari care se datoreaza propriei sale lipse de diligenta. Dispozitiile alin. (2) si (3) ale art. 237 din Legea nr. 31/1990 se aplica numai acestei categorii de societati, asa cum rezulta din chiar alin. (2), care stabileste ca nu se aplica prevederile alin. (1) lit. c) „in cazul in care societatea a fost in inactivitate temporara, anuntata organelor fiscale si inscrisa in registrul comertului”.

De asemenea, Curtea retine ca in materie civila si comerciala lipsa de diligenta este un element al relei-credinte, or, intr-un stat de drept, toate subiectele de drept trebuie sa isi exercite drepturile si obligatiile cu buna-credinta. De aceea, in cazul unui dezinteres evident al societatilor comerciale, legiuitorul are legitimare constitutionala sa reglementeze dizolvarea acestora prin hotarare a tribunalului, a carei publicitate se face nu potrivit Codului de procedura civila, ci prin comunicarea hotararii catre directia generala a finantelor publice judeteana, respectiv a municipiului Bucuresti, si prin publicarea ei in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea IV-a.

Curtea constata ca prin reglementarea unor reguli speciale de procedura in materia dizolvarii persoanelor juridice ce desfasoara acte de comert, legiuitorul nu a obstructionat accesul la justitie al societatilor comerciale si nici nu a incalcat dreptul la aparare, garantate de art. 21 si art. 24 din Constitutie, ci, asa cum rezulta din dispozitiile alin. (5) al art. 237, orice persoana interesata poate face recurs impotriva hotararii de dizolvare in termen de 30 de zile de la efectuarea publicitatii. Astfel, nu se inlatura posibilitatea persoanelor care dovedesc un interes de a se adresa justitiei si de a se prevala de toate garantiile pe care le presupune un proces echitabil, de a produce probe in aparare, inclusiv de a dovedi netemeinicia hotararii tribunalului prin care s-a pronuntat dizolvarea societatii comerciale. Aceasta masura legislativa este o expresie a obligatiei statului, prevazuta la art. 135 din Constitutie, de a elimina din viata economica societatile comerciale neviabile, pentru a conferi dinamismul necesar unei economii de piata.

Curtea Constitutionala constata ca este nefondata si critica ce vizeaza incalcarea exigentelor de elaborare a normelor juridice.

Astfel, potrivit art. 7 alin. (4) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 777 din 25 august 2004, textul legislativ trebuie sa fie formulat clar, fluent si inteligibil, pentru a asigura precizia si claritatea dispozitiilor.

Curtea constata ca dispozitiile de lege criticate sunt suficient de clare si accesibile, insa punerea lor in aplicare depinde de diligenta societatilor comerciale ce sunt vizate de aceste dispozitii. Potrivit art. 129 alin. (2) din Constitutie, legiuitorul se bucura de atributul exclusiv de a stabili normele de procedura, putand sa instituie prevederi speciale, derogatorii de la dreptul comun, in vederea unor situatii specifice.

Sursa: Avocatnet.ro