Art. 267 alin. (1) din Codul muncii[1] prevede ca nici o sanctiune disciplinara, cu exceptia avertismentului scris nu poate fi dispusa mai inainte de efectuarea cercetarii disciplinare prealabile.

Pentru ca prin contractele colective se poate deroga de la prevederile Codului muncii in favoarea salariatilor, art. 75 alin. (1) din Contractul colectiv de munca unic la nivel national pe anii 2007-2010 nr. 2895/2006², stipuleaza: „sub sanctiunea nulitatii absolute, nici o sanctiune nu poate fi dispusa mai inainte de efectuarea unei cercetari disciplinare prealabile”.

Deci, sub sanctiunea nulitatii absolute, nici o sanctiune disciplinara (chiar si cea constand in avertismentul scris) nu va putea fi dispusa mai inainte de efectuarea cercetarii disciplinare prealabile.

Angajatorul are posibilitatea ca pe perioada cat dureaza cercetarea mentionata sa suspende contractul celui in cauza in temeiul art. 52 alin. (1) lit. a) din Codul muncii.

Decizia ii apartine exclusiv, dar aceasta nu trebuie sa constituie un abuz de drept. Suspendarea contractului este necesar sa se bazeze pe criterii obiective, sa fie dispusa cu buna credinta si sa asigure o cercetare prealabila corecta a abaterii disciplinare. De exemplu, angajatorul este indreptatit sa suspende contractul de munca al salariatului cercetat disciplinar daca pozitia acestuia in cadrul unitatii poate periclita desfasurarea normala a activitatii³.

Legea nu prevede perioada suspendarii. Dar nu trebuie sa confundam aceasta perioada de suspendare cu perioada de 10 zile la care se refera art. 264 alin. (1) lit. b) din Codul muncii, potrivit caruia una dintre sanctiunile disciplinare pe care le poate aplica angajatorul in cazul in care salariatul savarseste o abatere disciplinara este suspendarea contractului individual de munca pentru o perioada ce nu poate depasi 10 zile lucratoare. Cele doua suspendari au ratiuni si momente diferite – prima se impune ca o masura de protectie pentru activitatea unitatii pe durata cercetarii prealabile iar cea de a doua este o sanctiune ce poate interveni dupa realizarea cercetarii prealabile.

Avand in vedere ca art. 268 alin. (1) din Codul muncii dispune ca angajatorul dispune aplicarea sanctiunii disciplinare printr-o decizie emisa in forma scrisa, in termen de 30 de zile calendaristice de la data luarii la cunostinta despre savarsirea abaterii disciplinare, dar nu mai tarziu de 6 luni de la data savarsirii faptei, deducem ca in termenul de 30 de zile poate intra si suspendarea contractul pe perioada cat dureaza cercetarea disciplinara a celui in cauza in temeiul art. 52 alin. (1) lit. a) din acelasi cod.

Deci suspendarea nu poate depasi termenul de 30 de zile.

Legat de cele 2 termene, precizam ca primul (de 30 de zile calendaristice) curge de la data la care rezultatele cercetarii au fost aduse la cunostinta conducerii prin referatul inregistrat la registratura unitatii. Curgerea acestuia conduce la prescrierea dreptului angajatorului de a aplica sanctiuni disciplinare. Termenul de 6 luni curge de la un moment obiectiv: data savarsirii abaterii disciplinare. In interiorul sau angajatorul trebuie sa ia cunostinta de savarsirea abaterii si tot aici se va incadra si termenul de 30 de zile. In mod normal, acest ultim termen va inceta anterior celui de 6 luni. Cel mult poate inceta concomitent. Evident, ca si curgerea acestui termen are drept consecinta prescrierea dreptului angajatorului de a-l sanctiona disciplinar pe salariatul vinovat⁴.

_______

NOTE: 

¹Legea nr. 53/2003 - Codul muncii (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 72 din 05.02.2003), modificata si completata ulterior.
²Publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea V, nr. 5 din 29.01.2008, modificat si completat ulterior.
³Ovidiu Tinca, Unele observatii referitoare la suspendarea contractului individual de munca, in “Dreptul” nr. 5/2006, p. 71.
⁴Alexandru Ticlea, Tratat de dreptul muncii, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2009, Editia a III-a, p. 438, p. 778-771.

Autor: drd. Ana Cioriciu Stefanescu